Citești
O zi din viaţa unui terapeut cu Cristina Petrescu

O zi din viaţa unui terapeut cu Cristina Petrescu

Revista Psychologies
o-zi-din-viata-unui-terapeut-cu-cristina-petrescu

Ne-am dorit să cunoaştem mai bine ce presupune munca de terapeut şi cum arată o zi din viaţa unui astfel de specialist, aşa că dăm startul unei noi rubrici de interviuri. Astăzi o regăsim pe Cristina Petrescu, psiholog și psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentală.

Psychologies: Cum îţi începi ziua? Ai vreun ritual dedicat în acest sens?

Cristina Petrescu: Încerc să NU îmi încep ziua cu telefonul în mână. În general, pun ceasul să sune mai devreme, îmi iau câteva minute de liniște, iar apoi fac 20 de minute de mișcare. Muzica face parte și ea din ritualul de dimineață, îmi dă o stare bună.

Psychologies: Ajută-ne să te cunoaştem mai bine. Ce presupune munca de terapeut dintr-o zi de lucru?

C. P.: Munca de terapeut presupune, în primul rând, echilibru și o igienă emoțională. Pentru că și în viața unui terapeut se întâmplă lucruri care pot crea dezechilibre sau toxicitate. Așa că în momentul în care îmbrac haina terapeutului, încerc să pun într-un sertar toate aceste elemente din propria viață. Mă folosesc de ele în cabinet doar ca experiențe, doar ca modalitate de a înțelege mai bine omul din fața mea. Apoi, această muncă, pentru mine, presupune și o informare continuă: cărți și materiale pe care îmi dorescsă le parcurg (lista lor nu se termină niciodată). Înainte de fiecare ședință, verific notițele pe care mi le-am făcut în ședințele anterioare, intru în povestea omului cu care urmează să lucrez și mă gândesc cum aș putea să-l ajut mai bine. Între terapii, încerc să am pauze de minimum 15 minute în care să mă pot deconecta, să-mi pot da un restart.

Psychologies: Cum reuşeşti să te ancorezi în prezent şi să nu te laşi cuprinsă de problemele întâlnite în cadrul sesiunilor de terapie?

C. P.: Cred că această ancorare se obține în timp, ține de exercițiu, de experiență și contează foarte mult și poveștile oamenilor. Unele dintre ele te pot impacta, din diverse motive, mai mult și te pot însoți o perioadă mai lungă din timp. Dar cumva niciodată nu se întâmplă să mă însoțească în următoarea terapie. Fiecare om care intră în cabinet este special și captează toată energia mea din momentul respectiv. Iar la final de zi, învăț să las deoparte haina terapeutului.

Psychologies: Care sunt cele mai mari provocări întâlnite până acum în practica de terapeut?

C. P.: Provocarea cea mai mare mi se pare aceea de a fi ghid în această călătorie pentru diferite tipuri de oameni, cu vârste diferite, background diferit, povești diferite, modalități diferite de a se raporta la viață. Iar o altă provocare este aceea de a ști ce să oferi fiecăruia în parte și cât să oferi.

Psychologies: Am vorbit despre cele mai mari provocări, povesteşte-ne puţin şi despre cele mai frumoase momente pe care le-ai avut în această meserie.

C. P.: Iubesc primele ședințe când descopăr omul, când ușor-ușor cel din fața mea lasă să pice măștile. Iubesc apoi momentele de „aha” ale celui cu care lucrez, momentele în care conștientizează anumite lucruri, momente care îi luminează cumva fața. Și mai iubesc momentele în care începe să se vadă schimbarea, în care omul își desface aripile.

Psychologies: Eşti omul care contribuie la dezvoltarea personală şi profesională a celorlalţi. Cum arată pentru tine dezvoltarea în viaţa personală şi în carieră?

C. P.: În viața personală, pentru dezvoltarea mea, încerc să aplic multe din lucrurile pe care le „predic” în cabinet, fac la rândul meu terapie atunci când simt că îmi pierd busola și uneori (de foarte multe ori, de fapt) mă autonalizez. Cumva încerc să fiu un om mai bun, pentru mine și pentru ceilalți, conștientizând că nu are cum să iasă mereu. Profesional, încerc să fiu la curent cu tot ce se întâmplă în domeniu (și nu numai), să citesc cât mai mult, să scriu, să fiu creativă, să particip la workshop-uri și conferințe, să mă expun susținând la rândul meu workshop-uri și conferințe, să fiu în contact cu oamenii, receptivă la ceea ce se întâmplă în jurul meu și să păstrez în minte faptul că mereu voi mai avea multe de învățat și acumulat.

Psychologies: Ce recomandări ai pentru cititorii noştri în materie de dezvoltare (filme, literatură, cursuri, etc.)?

C. P.: Le recommend cititorilor să se ghideze după ce le face bine, dar să iasă din când în când și din zona de confort. Evoluția, de cele mai multe ori, vine ieșind din confort. În materie de filme, nu mă simt în măsură să fac recomandări. Dar la capitolul cărți, recomand cu toată inima volumele semnate de Irvin D. Yalom, Esthere Perel, Brene Brown, Jacques Salome, Harriet Lerner sau Gabor Mate. Și lista poate continua. Dacă vreți să vă convingeți că merită să le dați o șansă, căutați-i și pe YouTube.

Psychologies: Unde îţi găseşti inspiraţia pentru fiecare nouă zi din viaţa ta?

C. P.: De cele mai multe ori, în ochii copilului meu. Este ca o lecție pentru mine din multe puncte de vedere. Mă învață să mă bucur de viață, așa cum este ea, mă învață că am voie să-mi manifest și emoțiile mai puțin plăcute, mă învață să primesc, mă învață să mă mai pun uneori și pe primul loc.

Psychologies: Care sunt tehnicile folosite de tine pentru a depăşi situaţiile mai puţin bune din viaţa ta?

C. P.: Cum spuneam și la o altă întrebare, în situațiile foarte dificile din viață, prefer să merg, la rândul meu, în terapie. Consider că nu este benefic să încerc să mă „operez” singură. Iar când nu sunt situații atât de dificile, încerc să ies în afara problemei, să o pot vedea în ansamblu, pun pe hârtie soluții, beneficii, costuri, discut cu persoane apropiate și încerc să abordez lucrurile cu optimism și zâmbet. Am învățat că toate au o rezolvare și toate au un sens.

Psychologies: Ce te preocupă în timpul liber? Care sunt pasiunile tale?

See Also

C. P.: Îmi place foarte mult să citesc beletristică, pe lângă cărțile de specialitate. Îmi plac filmele, teatrul, plimbările lungi la pas (cele mai lungi), călătoriile, drumețiile, sporturile diverse (să le privesc sau să le practic), să mă plimb cu bicicleta, plimbările cu caiacul, să ascult marea, să mă joc, să ascult muzică, să scriu, să șofez. O listă lungă, la care tot adaug.

Psychologies: Care este relaţia ta cu spiritualitatea? Ai anumite practici în acest sens?

C. P.: Mi se pare că este una dintre cele mai intime relații, care nu necesită afișarea într-un anumit spațiu. Am locurile mele în care simt că mă pot regăsi, chiar dacă poate nu sunt cele convenționale. Spiritualitatea se simte mult, se vorbește foarte puțin.

Psychologies: Ai întâlnit până acum o situaţie pe care o poţi descrie ca fiind un miracol?

C. P.: Pentru mine, prima bătaie de inimă a fetiței mele a fost un miracol. Întreaga mea sarcină am fost fascinată de ceea ce se întâmpla în interiorul meu, cum a evoluat totul de la un fir de praf magic la un prunc cât o pâinică. Viața în sine îmi pare un miracol la care asistăm zi de zi.

Psychologies: Cum îţi închei ziua de lucru?

C. P.: În general, o închei făcând notițe. Îmi notez ce consider esenţial din ședințele de terapie, îmi fac o listă cu ce am de rezolvat a doua zi, verific programările și uneori îmi notez și ceea ce simt, ce am experimentat, orice simt că trebuie să scot din interiorul meu.

Psychologies: Ce faci la finalul unei zile pentru a te relaxa?

C. P.: Încerc să închei ziua cu lucrurile care îmi fac bine. Uneori simt nevoia de o plimbare care să-mi limpezească mintea, alteori doar de o îmbrățișare, uneori de un film, lectură pentru mine sau să-i citesc fetiței mele, o întâlnire cu prieteni dragi. Practic, opresc ușor motorul și las lucrurile să se întâmple.

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top