Sunt o mama nedemna daca nu gatesc?

La sfarsitul unei zile maraton, mancarurile semipreparate congelate le inlocuiesc pe cele pregatite acasa cu grija. Micutii sunt astfel bine hraniti. Dar cum sa nu faci comparatii cu „mancarea facuta in casa“? Involuntar, ca mama, te culpabilizezi.

Alimentatia concretizeaza angoasele, indoielile si genereaza culpabilitatea. „Sunt o mama nedemna daca nu gatesc?“, aceasta este intrebarea pe care si-o pune majoritatea mamelor inca de la nasterea copiilor si ele ajung sa f ie preocupate de aceasta intrebare mult timp: comparand alaptarea cu laptele de la biberon, piureul facut in casa cu mancarurile semipreparate pentru copii, apoi placintele facute in casa cu lasagna inghetata.

Oricare ar fi varsta copilului, fiecare mama este confruntata in permanenta cu aceasta intrebare: daca nu pregatesc eu insami aceste mese, inseamna ca nu-mi indeplinesc corect rolul de mama ce asigura hrana?

In contextul actual, cine plaseaza nutritia copilului in centrul dezbateri­lor asupra sanatatii publice, nu ne va usura, cu siguranta, munca. Care este diferenta intre a face de mancare si a gati? Este mai bine pentru sanatatea lui daca am gatit eu mancarea? Este timpul sa punem ordine in idei.

Ce-i mai bun pentru copil

 

Trebuie spus, inca de la inceput, ca, fie ca este vorba de mancaruri facute in casa sau de cele semipreparate, pe copil nu-l intereseaza. Ii place sau nu-i place – cam asta este singurul lui criteriu de apreciere. Iar daca mananca taietei sau chiftele trei seri la rand, pentru ca mama a ajuns acasa tarziu, nu mancarea e o problema pentru el. Pentru noi insa ajunge sa f ie si asta, pe langa timpul petrecut departe de copil. In loc sa ne bucuram de pofta lui de mancare, ne ingrijoram, gandindu-ne la amenintarea tuturor acelor mancaruri al caror continut nu il cunoastem deplin si a surselor cu potential de imbolnavire ce planeaza deasupra farfuriei sale.

Mancarea gata preparata genereaza anxietate si culpabilitate, pentru ca in felul acesta nu controlam deplin ce mananca micutii. In sinea noastra, stim ca alimentatia buna este cea pe care o pregatim noi (cea pe care i-am pregati-o daca am avea timp sau daca am sti sa gatim). De altfel, recomandarile actuale nu fac decat sa rasuceasca cutitul in rana: prevenirea supraponderalitatii si lupta im­­potriva bolilor cardiovascula­re se fac printr-o alimentatie variata si echilibrata. Mult mai usor de realizat si de controlat prin „mancarea facuta in casa“.

Astfel, pentru a lupta cu vinovatia (mama n-are timp) si uneori cu rusinea (mama nu stie sa gateasca), incercam intr-una din zile mancarea de conopida, pe motiv ca legumele crucifere sunt foarte bune pentru sanatate. Rezultatul: copilul face nazuri. In mod inconstient, luam acest incident drept litera de lege. Este mancare gatita in casa… „Nu-i bun ce fac eu? N-ai terminat tot din farfurie?“ Sa invinovatesti copilul inseamna sa-l determini sa manance ceea ce nu-i place pentru a-si demonstra dragostea fata de tine. Or, noi stim ca hrana nu este numai un adaos de nutrienti buni sau rai, ci este si o placere impartasita.

Te iubesc, te hranesc

 

Este esential sa nu investesti prea mult din punct de vedere afectiv in mese si sa nu ceri prea mult de la copilul tau. Avem uneori tendinta sa ne implicam prea mult in prepararea unui piure de morcovi. Iar pentru faptul ca, f ie nu avem timp sa gatim, f ie nu ne pricepem, acest piure poate fi un eveniment pentru care inconstient asteptam o rasplata. Trebuie sa fim pregatite a accepta ideea ca poate copilului nu o sa-i placa. Asta e, vom reincerca mai tarziu.

Este inutil sa faci din asta o problema personala. Primordial este sa-i stai la dispozitie si sa fii capabila sa creezi o atmosfera placuta si incitanta la masa. Mana ce hraneste trebuie sa fie blanda; in acest caz, un souflé ratat sau o tocana semipre­pa­rata poate deveni o sursa de bucurie, de rasete si chiar de amintiri frumoase. Totusi, in ciuda acestor sfaturi, sentimentul de a nu proceda corect le chinuieste pe mamele ingrijorate.

Majoritatea femeilor care se simt vinovate ca nu gatesc pentru copilul lor acuza lipsa de timp (70%) sau de indemanare (51,7%). Avand psihologi specializati, marile marci au integrat perfect importanta acestei duble probleme; ele propun solutii evidente si imediate: sub forma de mancaruri gata de consumat, rapid de incalzit si savuroase. Vedem peste tot inflorind mentionari de genul „mancare pentru familie“, „retete traditionale“, „specialitati romanesti“ etc.

Pentru copii exista meniuri special preparate, pentru a-l face pe el (sau pe mama) sa creada ca mancarurile sunt la fel de bune ca si cum le-ar fi gatit mama. Fara sa critice alimentele industriale gata preparate, nutritionistii amin­tesc ca aceste preparate sunt adesea prea grase, prea dulci, prea sarate, pline de aditivi si… scumpe! Ca sa nu mai vorbim de uniformizarea gusturilor, din cauza utilizarii agentilor de gust si a texturii identice de la o preparare la alta.

Dar diversitatea alimentara, garantia unei bune sanatati, se realizeaza mai ales prin varietatea de gusturi. Mancarea gata preparata este perfecta pentru a te scapa de pregatirea unei mese din cand in cand, cu conditia sa nu devina un obicei zilnic.