M-ar parasi daca nu ii mai ofer comfort?

Am o relatie frumoasa, binenteles nu perfecta, cum de altfel nu suntem niciunii dintre noi. Exista insa o „problema” – cea financiara – care uneori duce la discutii sterile. Motivul? Eu castig mult mai bine decat el. La inceputul relatiei, orgoliul barbatului si-a spus cuvantul… tare… Cum era si firesc, nu?! Datorita faptului ca el castiga mai putin, are si un copil dintr-o relatie anterioara pe care il sustine foarte mult, iubitul meu nu sta prea bine cu disponibilitatile financiare. De exemplu, nu isi permite sa mergem in concedii in locuri unde eu imi permit fara nici o problema, tinand cont ca ar trebui sa punem banii in mod egal. Asta duce la frustrari de ambele parti. Eu am inteles si inteleg situatia lui, altfel nu as fi acceptat de la bun inceput sa am o relatie cu el, dar in adancul sufletului ma deranjeaza ca uneori eu platesc aproape tot. Nu ca nu mi-as permite, dar chiar ma simt cateodata ca o femeie care il intretine. Iar el are 37 de ani… ok… lucreaza, normal ca are un job. Cateodata dau de inteles ca ar trebui sa contribuie si el mai mult la cheltuielile casei (stam in chirie) sau pentru casa. Dar, mai in gluma, mai in serios, el mentioneaza discret ca nu isi permite atatea ca si mine. Nu stiu daca am descris situatia in mod complet si corect, suntem impreuna de mai bine de 3 ani si intentionam sa ne stabilim la casa noastra. Insa inevitabil ma gandesc cum o sa impartim cheltuielile si cum ar fi daca eu as avea un alt loc de munca unde as castiga mult mai putin. Nu la asta se refera o relatie si nici nu pun la indoiala faptul ca ma iubeste, dar chiar m-am gandit, nu o data, ca m-ar parasi daca nu as mai oferi acest „comfort”. Va rog, dati-mi un sfat cum sa abordez aceasta problema. Va multumesc.

Intrebare pusa de: Prescriptia, 31

Raspunsul psihologului:

Cand aud despre astfel de cazuri (si aud des), ma intreb ce fel de sacrificii cere dragostea. Sau cat de mult sunt dispusi sunt oamenii sa renunte la ambitiile lor in numele dragostei. Sau ce fel de negocieri si lupte subtile pentru putere se duc in numele dragostei.

Asa cum spuneti, aveti o relatie frumoasa, desi el nu este barbatul perfect pe care vi l-ati dori. Dar admiteti ca perfectiunea nu exista si atunci faceti un compromis.

Asa cum se intampla cu toate compromisurile, mai intotdeauna apar ulterior momente care pun la incercare forta, justetea, balanta avantaje vs dezavantaje a compromisului.

Ce inteleg eu ca se petrece in relatia voastra suna cam asa: el are „orgoliul de barbat” ranit intrucat castiga mai putini bani decat dvs.

Dvs. nu il ajutati deloc sa-si vindece aceasta rana (acceptandu-i situatia asa cum este), dimpotriva, nu aveti nici un interes sa se intample acest lucru, in speranta ca orgoliul o sa-l motiveze sa castige mai multi bani.

Din diverse motive, el nu gandeste deloc asa (poate ii este greu sa creada ca este posibil sa castige mai mult sau pur si simplu nu vrea sa-si schimbe stilul de viata doar pentru „orgoliile” dvs) si prefera sa va „taxeze” „scuzandu-se” ca el nu castiga suficienti bani (atatia cat v-ati dori dvs).

De fapt ii place sa va frustreze, asta e razbunarea lui pentru felul in care il umiliti constant pentru ca nu castiga suficienti bani. Cum anume il umiliti constant? Cerandu-i sa faca lucruri pe care stiti ca nu si le poate permite.

Altfel spus, va lasati amandoi antrenati intr-o lupta pentru putere. Dvs incercati sa-l transformati pe el, sa fie mai ambitios in ceea ce priveste castigurile financiare, el este preocupat sa va saboteze eforturile in dorinta lui ca dvs sa-l acceptati ASA cum este.

Intrebarea este daca puteti gasi o cale prin care sa beneficiati amandoi. Sugestia mea este sa nu-l presati sa castige mai mult, ci sa-l incurajati sa-si caute implinirea.

Cand un om se simte implinit, banii vin asemeni unei consecinte firesti.