Citești
Ce sunt si cum pot fi depasite fobiile sociale

Ce sunt si cum pot fi depasite fobiile sociale

Revista Psychologies

fobie sociala


Gillian Butler (1989) sustine ca fobia reprezinta o teama exagerata si persistenta fata de un obiect sau de o situatie care, de regula, nu reprezinta nici un pericol.

Aceste fobii genereaza dorinta irationala a subiectului de a evita situatiile respective, desi pacientii realizeaza caracterul irational al fricii lor. Fobiile reprezinta frici cu caracter dezadaptativ care produc perturbari in viata obisnuita a subiectilor.

Fobia sociala este definita ca fiind teama puternica si persistenta de situatii sociale sau care presupun realizarea unor performante si in care persoana se poate simti stanjenita.

Diagnosticul de fobie sociala se stabileste doar atunci cand expunerea subiectului la situatia respectiva provoaca aparitia imediata a unei anxietati puternice, anxietate care perturba in mod semnificativ desfasurarea activitatilor cotidiene, sfera ocupationala, viata sociala si creeaza persoanei un puternic disconfort psihic.

Subiectul in cauza va avea tendinta sa evite situatiile sociale, iar daca acest lucru nu este posibil, le va suporta cu mare dificultate. La multi subiecti cu fobie sociala pot sa apara si atacuri de panica, in cazul expunerii la situatia sociala sau in conditiile anticiparii acesteia. Aflati in situatiile sociale care le provoaca teama, subiectii respectivi se vor simti stanjeniti, se vor comporta ciudat, iar ceilalti ii vor aprecia ca fiind anxiosi, slabi, nebuni sau prosti.

Fobiile sociale reprezinta cele mai mascate si mai dificil de identificat tipuri de fobii. Acestea pot sa guverneze si chiar sa distruga viata unei persoane. Adesea, suntem constienti de faptul ca viata este plina de dificultati si obstacole, ca trebuie sa luptam cu acestea, sa fim fermecatori, asertivi, luptatori si, desi constientizam aceste lucruri, suntem totusi timizi, nesiguri, permanent depasiti de ceilalti, iar existenta noastra este lipsita de relatii calde si apropiate. De cele mai multe ori punem aceste probleme pe seama unor conflicte de natura inconstienta nerezolvate, conflicte care isi au originea in copilarie sau pe seama defectelor altor persoane. Cu toate acestea, multe din problemele mentionate nu sunt altceva decat forme mascate de fobii sociale.

Principalele tipuri de fobii sociale sunt ( Fensterheim si Baer, 1977 ):

  • Fobia de a privi – subiectii au impresia ca ceilalti ii privesc insistent si aceasta le provoaca teama; acest gen de fobie are drept consecinta teama de a vorbi in public.
  • Teama legata de faptul ca ceilalti isi vor da seama ca individul este nervos – subiectul isi exteriorizeaza nervozitatea prin manifestari neurofiziologice ( tremorul mainilor sau a vocii, paloare ori roseata) si se teme ca cineva sa nu observe .
  • Teama ca subiectul va fi “prins” intr-o relatie apropiata – reprezinta un fel de extindere a claustrofobiei la relatiile sociale : “daca mi se intampla aceasta nu voi mai putea face ceea ce vreau eu sa fac”.
  • Fobia de a fi “descoperit” – persoana se teme de faptul ca daca ceilalti isi vor da seama de particularitatile personalitatii sale ( “vor vedea cum sunt cu adevarat” ) o vor respinge. Acest gen de fobie conduce la evitarea relatiilor apropiate cu ceilalti.
  • Fobia de sentimente negative – subiectul se teme sa exprime astfel de sentimente sau/si de faptul ca altii ar putea exprima asemenea sentimente fata de el.
  • Fobia de singuratate – teama de a intreprinde o actiune singur (“decat sa ies singur in oras, prefer sa raman acasa si sa ma intristez”).
  • Fobia subiectului ca nu va putea comunica cu ceilalti – teama ca ceilalti nu l-ar putea agreea il determina pe subiect sa fie excesiv de amabil, incetand sa mai fie el insusi, renuntand uneori la demnitatea sa; teama de a parea ridicol il poate determina pe individ sa-si inhibe orice pornire creativa, transformandu-se intr-un individ plat si plicticos.

Fobicul social este permanent motivat de dorinta de a crea o impresie favorabila asupra celor din jur, in timp ce imaginea de sine si autostima acestuia au un caracter fluent, mentinut prin intermediul a doua mecanisme psihologicecare produc centrarea exagerata pe sine insusi: procesarea anticipatorie (cum va aparea subiectul in situatia data) si procesarea posteveniment (isi face probleme si isi adreseaza autocritici legate de modul in care s-a comportat intr-o situatie psihosociala).

Spre deosebire de atacurile de panica, unde “catastrofa” nu se produce niciodata, in cazul fobiei sociale, evenimentele negative de care se teme subiectul chiar se pot intampla: oamenii il privesc in mod ciudat, el este umilit sau poate fi considerat neinteresant. Problema principala nu consta in aceea ca aceste evenimente au loc, deoarece ele li se intampla si altora, ci in semnificatia pe care le-o acorda subiectul fobic, precum si in evolutiile negative la care se asteapta acesta, mai ales in ce priveste imaginea de sine.

Semnificatiile pe care le acorda subiectul fobic evenimentelor depind de modelul cognitiv al acestuia (sistemul de credinte si convingeri). Modelul cognitiv al persoanelor fobice contine o serie de credinte cu caracter dezadaptativ (credinte irationale), credinte care stau la baza si mentin fobiile: trebuie absolutist (“trebuie sa par ineligent, sa nu fac greseli, sa nu ma balbai, etc.”), catastrofare (“este catastrofal daca mi s-ar intampla sa….”), toleranta scazuta la frustrare (“asa ceva e de nesuportat”), etichetarea-evaluarea globala negativa (“sunt un incapabil ca nu am reusit sa…”).

In cadrul psihoterapiei cognitiv-comportamentale, persoanele fobice isi pot depasi problema parcurgand urmatorii pasi:
– renuntarea la comportamentele de evitare ( evita sa vorbeasca in public);
renuntarea la comportamentele de asigurare (tine mainile la spate ca sa nu se observe tremuratul acestora);
experimente in sfera comportamentala (care sa asigure posibilitatea verificarii reactiilor celor din jur);
invatarea unei tehnici de relaxare (pentru reducerea simptomelor);
invatarea unor formule sugestive de autoincurajare (pentru a creste increderea in fortele proprii si pentru a realiza mai usor experimente in sfera practica);
modificarea convingerilor irationale si inlocuirea acestora cu unele mai adaptative (“este catastrofal” –“este neplacut, suparator, rau…insa nu este cel mai rau lucru posibil”).

De aceeasi autoare:

Daniela Marinoiu, psiholog
CLINICA AQUAMARIN
Bd. Decebal. Nr.6, sect. 3, Bucuresti
Tel : 021.326.52.90 ; 0745.633.474 ; 0724.222.522
www.aquamarin.ro
[email protected]

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Vezi comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus

Prinde o reducere o dată în lună! Totul redus cu 30%
ABONAMENTE, CĂRȚI, EVENIMENTE
AGENDE PERSONALIZATE