Now Reading
Cum ne vedem de fapt

Cum ne vedem de fapt

Revista Psychologies

imagine, autocunoastere
Imaginea de sine are radacini in copilarie si se naste din privirea mamei.

Nu putem a­jun­ge niciodata cu adevarat la ceea ce re­pre­zen­tam noi insine. Suntem fi­inte sociale si ne dezvoltam din primele clipe de viata prin relatia cu ceilalti. In­flu­en­te­le exterioare sunt fun­da­mentale in procesul nostru de maturizare. Dar ce este cu adevarat im­portant este sa in­vatam sa ne sim­tim bine fata in fata cu noi insine.

Fereastra Johari

Uneori, avem impresia ca numai noi stim cum suntem cu adevarat, care sunt nevoile si intentiile noastre reale.

–  Alteori, apelam la obiectivitatea celor din jur pentru a vedea „cum stau lucrurile”. Intotdeauna ne mascam defectele inaintea celorlalti. In cazul celor mai evidente, o facem constient. Un truc vestimentar, o coa­fura sunt mij­loacele pentru a ne prezenta asa cum ne dorim.
–  In 1955, doi psihologi americani, Joseph Luft si Harry Ingham, au creat un instrument de evaluare a imaginii personale: „fe­reastra Johari”. Aceasta este o diagrama cu patru „sectoare”. Intr-unul ar intra ceea ce stim despre noi insine si stiu si ceilalti, in „camera doi” s-ar afla ceea ce vad ceilalti si nu percepem noi. In camera trei se afla ceea ce nici cei­lalti, si nici noi nu vedem la noi insi­ne, iar a patra camera e ceea ce stim despre noi si nu-i lasam pe altii sa vada.

Ne prefacem pentru a obtine aprobarea celorlalti

Incercam mereu – ascunzand ceea ce credem ca nu merita sa aratam celorlalti – sa obtinem acceptarea celor din jur. Treptat, ajungem, prin educatie si interactiune cu ceilalti, sa credem ca suntem asa cum ne vad ceilalti. Apoi, in functie de gradul nostru de toleranta fata de reactiile ochiului public, ajungem sa purtam masti si fata de noi insine.

Psihologul explica: „Cand copilul simte furie fata de parintii sai, iar exprimarea furiei genereaza dezaprobare din partea lor, aduce cu sine pedeapsa sau pierderea iubirii acestora, el invata ca acest sentiment nu este acceptat. El isi insuseste astfel o conditie de valoare: «Nu sunt acceptat, daca sunt furios». In viitor, cand acest sentiment de furie va reveni, el si-l va reprima, il va neaga sau il va distorsiona intr-un mod acceptabil conceptiei de sine: «Nu sunt furios, sunt foarte energic»“.

Ce mascam

–  Exista insa lucruri pe care le mascam in mod inconstient, atat dinaintea celorlalti, cat si fata de noi insine. Sunt temeri, complexe, probleme personale, care il pot depasi chiar si pe cel care le poarta. Ele dau nastere unor reactii de protectie, iar acest camuflaj ne poate amagi.

–  Uneori, singurii care pot vedea dincolo de masca comportamentala pe care o adoptam sunt psihologii. Dar de ce ne ascundem de noi insine? Cum ajungem sa facem acest lucru?

Psihologul si psiho­erapeutul Florenta Foca explica: „O conceptie im­portanta a psihoterapiei centrate pe persoana se refera la faptul ca fiinta umana stie ce este bun pentru ea, face intuitiv cele mai bune alegeri pentru dezvoltarea sa, in situatia in care mediul extern ar fi unul de acceptare neconditionata. Dar acesta intervine adesea in mod constrangator si directiv asupra copilului, ii ofera acceptare pozitiva (adica iubire, atentie) doar intr-o anumita masura.

Acceptarea pozitiva este un lucru esential pentru supravietuirea psihologica a adultului de mai tarziu. Fiinta umana nu are de ales, trebuie sa obtina cu orice pret aceasta acceptare pozitiva din partea celor cu care relationeaza; acest fapt inseamna indeplinirea anumitor conditii de valorizare. Astfel, persoanele cu care interactionam ne ofera acceptare pozitiva, nu fiindca avem nevoie, ci fiindca le demonstram ca suntem demni de a o primi, indeplinindu-le”.

Editare de Irina-Gabriela Buda
Foto: shutterstock.com

Pages: 1 2
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Scroll To Top