Citești
Sunt zgarcit, dar ma tratez

Sunt zgarcit, dar ma tratez

Revista Psychologies

E bine sa fii econom. Dar unii sunt atat de obsedati de contul lor bancar, incat isi strica viata lor si pe a altora. Un veritabil handicap…

„Am trait intr-o familie destul de stramtorata. Parintii mei erau OK, ma iubeau si imi cumparau de Pasti si de Craciun ghetute si tot ce mai aveam nevoie.

Dar nu si-au permis niciodata sa imi ia o jucarie mai scumpa sau o haina la moda. Initial m-a frustrat, dar apoi, cu timpul, m-am im­pacat cu gandul ca aceste pla­ceri nu sunt vitale, ca ma pot lipsi de ele. Dar o perioada am refuzat sa daruiesc la randul meu pentru ca mi se parea ca sunt bani cheltuiti inutil. Pana cand mi-am dat sea­ma ca sunt perceputa drept zgarcita si ca prietenii ma ocolesc… Acum fac mici exercitii de generozitate si le ofer pa­rin­tilor mei si prietenilor cate un dar ceva mai scump. Placerea lor ma bucura si pe mine. E un sentiment nou.”

Iata ce spune si Albert, 38 de ani, fun­c­tionar: „Toata familia mea suferea din cauza relatiei mele cu banii. Sotia m-a facut sa vad ca aveam o problema. Era depresiva si medicul nostru a sfatuit-o sa ceara avizul unui psihoterapeut comportamental. Acesta a vrut sa ma intal­neasca, iar eu nu intele­geam de ce. Nu m-a invinovatit, dar m-a ajutat sa inteleg ca toata familia mea suferea din cauza relatiei mele cu banii: copiii erau stresati ca nu primeau nici bani de buzunar, nici cadouri, iar sotia mea era suparata ca nu puteam crea un mediu agreabil in familie. Gratie psihologului, invat acum ce este generozitatea. De fapt, am inteles ca oferind mai multi bani e mai rentabil pentru economia familiei mele!”

Ce e oare in sufletul lor?

Cei care au avut parinti indatorati, ur­mariti de creditori, cei care au cunoscut privatiunile vor avea tendinta sa capitalizeze la varsta adulta pentru a nu retrai traumatismul lipsei de bani si al nesigurantei. Saracia reprezinta pentru ei o tra­uma greu de depasit. Cei care s-au bucurat de o cultura familiala valorizand sim­tul economiei si transmiterea mostenirii nu se vor gandi decat la cresterea patrimoniului familial si la inlaturarea risipei.

O alta categorie de avari descrisa de psihoterapeuti sunt „anorexicii finanaciari”. Paralizati in fata banului, ei sunt incapabili sa isi cunoasca adevarata valoare si nu vor sa cheltuiasca ceea ce castiga pentru a-si face vreo placere, pentru ca nu-si acorda suficienta valoare per­sonala. A economisi reprezinta pentru ei o performanta personala care ii motiveaza mai presus de orice.

Psihoterapeutii comportamentalisti spun ca a­ceas­ta teama de a nu avea bani trimite la teama de a muri. Gandurile unui avar sunt invadate de false credinte, distorsiuni cognitive, dramatizari, concluzii gra­bite, care se rezuma la: „Daca nu strang cat mai multi bani, sunt in pericol de moarte!” Intr-adevar, pentru toate fi­in­tele umane, bogatia este simbolic asociata puterii. Ceea ce explica de altfel faptul ca simptomele avaritiei se dezvolta din ce in ce mai mult cu varsta, ca si cum bogatiile acumulate ar putea sa alunge moartea…

Anumiti psihologi asimileaza avaritia unui comportament de dependenta. Banii devin produsul de ca­re nu ne putem lipsi, ca si drogul pentru toxicomani, produs care vine sa umple o lipsa afectiva insatiabila si o angoasa a vidului. Pentru psihologul Annick Nena­ird, specialist in dezvoltare personala si formator la nivel international, „zgarcitii cauta sa-si umple golul interior si spiritual cu teancuri de bilete de banca si extrase de cont“. Dar aceasta cursa dupa avere nu este decat o capcana, caci fericirea nu vine niciodata din exterior, ci din interior.

Am oroare de risipa
Marga, 30 de ani, angajata la o banca

„Placerea mea este sa pun in fiecare luna mai multi bani deoparte in conturile mele de economii. Am oroare de risipa, nu-mi place sa arunc incoace si incolo banii stransi din greu. Prietenele mele isi bat joc de mine si ma considera zgarcita, dar eu am capul pe umeri! La ce serveste sa risipesti salariul in restaurante sau in vacante la celalalt capat al lumii? Odata placerea consumata, nu mai ramane nimic. Placerea mea este sa pun in fiecare luna putin mai multi bani pe diferitele conturi de economii. N-as suporta sa traiesc pe datorie sau, si mai rau, sa fiu descoperita! Balanta conturilor mele este absolut ireprosabila! Finantele la nivel inalt, marii oameni de afaceri, lumea banilor toate astea ma fascineaza!

Bine-bine, dar asta nu e deloc pe placul prietenului meu. Lui ii place viata, ii place sa manance bine, sa iasa la un club si sa bea un whisky scump, ii place sa fie imbracat cu camasi noi si nu foarte ieftine. Am avut niste discutii pe tema asta si am cedat. Mi-am dat seama ca economiile ma privesc numai pe mine, nu si pe el. Ca stilul meu de viata nu e imbratisat de toata lumea si ca ar trebui sa mai slabesc fraiele economiilor.”

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Pages: 1 2
Vezi comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus