HyperLiving: o dimensiune unde magia este normalitatea
„Albastrul nu poate fi măsurat cu mintea” este un vers foarte frumos din Dramele lirice ale lui Alexander Block, un poet rus de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care exprimă frustrarea de a încerca să înțelegem dimensiunile superioare ale existenței folosind mijloacele limitate ale minții noastre raționale.
Dar… ce este o „dimensiune superioară”? De ce, atunci când încerc să prezint conceptul de HyperLiving, vorbesc despre o „experiență multidimensională” sau despre „a trece la dimensiunea următoare”?
De fapt, ce este o „dimensiune”?
În lumea noastră obișnuită, dimensiunile sunt coordonatele care ne permit să cunoaștem poziția unui obiect în spațiul tridimensional. Acest lucru ni se pare atât de evident încât nu ne putem imagina că există și alte tipuri de spațiu. Dar un obiect care se deplasează de-a lungul unei linii – un tren, de exemplu – poate fi identificat doar cu o singură dimensiune, și anume poziția sa pe șină.
În mod similar, o mașină care virează într-o curte are nevoie doar de două coordonate pentru a identifica poziția sa (desigur, să omitem grosimea, care nu ne interesează). Până acum, nimic nou.
Ce se întâmplă totuși când două dimensiuni diferite se întâlnesc? Ce se întâmplă prin inserarea unei „dimensiuni superioare”? Cum pot comunica oamenii care trăiesc în dimensiuni diferite?
Să ne imaginăm o furnică care se deplasează pe o foaie de hârtie: poziția ei este bidimensională și este definită de două coordonate pe un plan cartezian, așa cum știe orice elev de liceu, și – pe acest plan – pentru a merge din punctul A în punctul B trebuie să urmeze o traiectorie, rămânând în realitatea bidimensională.
Dar să presupunem că luăm foaia de hârtie și o îndoim: iată că furnica poate merge din punctul A în punctul B instantaneu. Ideea este însă că furnica nu „știe” că am împăturit hârtia, deoarece realitatea ei este bidimensională și nu înțelege cum a fost posibil să treacă instantaneu din punctul A în punctul B, iar o altă furnică care a fost martoră la această scenă ar vorbi pur și simplu de un „miracol”.
Citește continuarea articolului în ediția de octombrie 2022 a revistei Psychologies sau abonează-te și primește în dar cartea „Mă doare portofelul”, de Marie-Noëlle Maston.
