CITESTI ACUM
Ce este iubirea de sine și cum o cultivăm?

Ce este iubirea de sine și cum o cultivăm?

ce-este-iubirea-de-sine-și-cum-o-cultivăm

Nu știu cum ai reacționat tu când ai citit „ iubirea de sine”, dar eu când am întâlnit prin 2010 pentru prima dată acest termen la autoarea Louise H. Hay mi s-a părut tare ciudat. Veneam după 20 de ani de activitate în zona construcțiilor industriale și reacția mea era normală. Acum după 11 ani de dezvoltare personală și de lucru cu sute de oameni, „ iubirea de sine” ocupă un loc important în activitatea mea de coaching prin care îi susțin pe cei ce își doresc o viață împlinită profesional și personal. Acum ajut la construcția oamenilor.

Dar, ce este iubirea de sine?

Este acel sentiment, acel moment în care tu ai grjă de tine, de nevoile tale, în care te apreciezi, când nu uiți de tine când pur și simplu te iubești. Iubirea de sine este despre a nu te judeca, despre a te accepta așa cum ești, este despre a trăi la nivelul potențialului tău. Atenție, nu este autocompătimire.

Probabil că deja te gândești, dar nu este egoism, când să îmi fac timp și pentru mine. Hai să le luăm pe rând.

Da, poate fi interpretat ca și egoism, dar asta depinde doar de tine.

Dacă te ocupi doar de nevoile tale și nu participi la a-i ajuta și pe ceilalți, da, este egoism. Ca să mă înțelegi mai bine, gândește-te că zilnic nu faci nimic altceva decât să mănânci, să te îmbraci și să mergi la job sau la plimbare și cei din familia ta, unde locuiești nu contează și nici nu le acorzi atenție. Cam asta înseamnă egoism.

Să te „iubești pe tine” presupune că îți cunoști corpul, stările emoționale, nevoile tale fizice, emoționale, mentale și spirituale și aloci timp pentru a te ocupa de ele.

Presupunând că îți cunoști aceste nevoi, că te cunoști, hai să vedem ce se întâmplă când nu te ocupi de ele, când nu îți acorzi atenție, când nu există „iubirea de sine”, adică iubirea de tine.

O să îți dau un exemplu pe care l-am întâlnit în realitate: o mamă sau un tată cu un copil sau mai mulți copii (atenție: pot fi și persoane singure sau care sunt căsătorite, dar nu au copii) care lucrează și care are un program haotic. Programul ar fi cam așa: persoana se trezește de dimineață și primul lucru pe care îl face este să se ocupe de micul dejun, de pregătit ghiozdanele de școală, face puțină ordine în casă, îi trezește pe ceilalți, îi pregătește de plecare, se pregătește și el sau ea de plecare la job, își bea cafeaua din mers prin casă, nu mai apucă să mănânce nimic și cu toții au ieșit pe ușă. Pe drum fiecare rămâne unde își desfășoară activitatea. Personajul nostru a ajuns la job sau la business-ul lui și își începe și activitatea care este destul de intensă. După orele de la job, scenariul de dimineață se repetă. De fapt, acest scenariu se repetă uneori și zeci de ani. Ce nu am menționat este că pe lângă toată agitația de dimineața și seara există și un comportament tipic acestor momente.

Comportamentul sună cam așa: de câte ori un membru al familiei apelează la personajul nostru, acesta sare pur și simplu, renunță la ce făcea în acel moment și cu un sentiment de urgență în minte răspunde și se duce către cel care l-a chemat.

Nu știu dacă îți sună cunoscut, dar eu l-am întâlnit și îl întâlnesc la clienții mei de coaching, se pare că mai ales la femei se întâmplă asta.

Ce s-a întâmplat, de fapt? Acest gen de persoane devin supraaglomerate, epuizate, nemulțumite, frustrate, nu au niciodată timp, nu se încadrează în termene, sunt nervoase, devin depresive, capătă comportament de victimă, devin neîngrijite, au probleme cu greutatea, au relații proaste cu ceilalți, nu se simt apreciate, au un randament scăzut la muncă și multe altele.

În cel mai bun caz reușesc să își pună o întrebare: „Eu unde sunt în viața mea?”

Toate se întâmplă pentru că persoana în cauză a uitat de ea, de iubirea de sine. A uitat să se aprecieze, să se iubească, a uitat de nevoile ei de bază. Lipsa „iubirii de sine” duce în final la golirea rezervorului personal de energie, iar la golirea excesivă poate duce la afecțiuni grave, la îmbolnăviri ireversibile.

Omul este ca și un telefon: funcționează, se descarcă și are nevoie periodic, chiar zilnic să se reîncarce.

Cum te încarci:

  • acceptă-te așa cum ești,
  • nu te mai critica,
  • fii înțelegătoare cu tine,
  • apreciază-te,
  • treci la treabă.

Toate înseamnă că te iubești pe tine. Și încă ceva: ia-te în brațe.

Când am început să lucrez de la biroul de acasă, respectiv din 2010, aveam o problemă cu trezitul de dimineață. Dar asta nu este totul: înainte de a mă da jos din pat începeam îmi spuneam, că iar m-am trezit târziu și nu o să resușec să fac ce mi-am propus. Asta până într-o zi când mi-am spus: „Da, așa este, m-am trezit târziu, dar hai încetează cu critica și fă ceva cu timpul rămas.” De atunci nu mai am nicio problemă indiferent la ora la care mă trezesc. Mi-am făcut și un ritual pentru dimineață: după exercițiile fizice, îmi pun o intenție despre cum vreau să fie ziua, îmi spun mai multe afirmații de încurajare, îmi scriu recunostința. Acest ritual l-am descris cu detalii in cartea mea „Călătorie Spre Sfinx – Cele 9 învățături pe drumul spre obiectiv” și în anul 2020 am derulat un program de dimineață în care împreună cu participantele ne făceam ziua mai frumoasă, ne alocam timp pentru noi.

Așa am început să mă iubesc pe mine și să recomand tuturor să se iubească pe sine. Mentorul meu Louise H. Hay spunea: „Iubirea este un leac miraculos. Iubirea de sine produce miracole.”

Spor și încredere să ai în producerea de miracole.

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!