CItesti acum
De ce ne fascinează și credem în teoria conspirației

De ce ne fascinează și credem în teoria conspirației

La fiecare petrecere sau întâlnire cu un grup mai mare, imposibil să nu fie cel puțin o persoană care ne explică frenetic teoria conspirației. Sau poate chiar tu ești acela… De ce explicațiile obișnuite nu conving și sigur există niște intrigi de culise la nivel mondial? Câteva idei de a psihologi.

Citește și:

6 forme de manipulare de care sa te feresti

Pentru sanatatea psihica, ce alegi: consilier, psihoterapeut sau coach?

Asasinatele politice, atacurile teroriste, dezastrele naturale, încălzirea globală, războaiele sau crizele financiare sunt subiectele unor teorii ale conspiraţiei.

Cu alte cuvinte, oamenii sunt înclinaţi să creadă că una sau mai multe persoane, cum ar fi masonii, sioniştii, Noua Ordine Mondială etc. deţin puterea întregii lumi, manipulează populaţia în interesul lor şi ascund informaţiile despre adevăratele cauze ale evenimentelor.

Iată câteva dintre motivele pe care psihologii le oferă pentru a explica credinţa oamenilor în teoriile conspiraţiei.

 

Erorile cognitive

Una dintre explicaţiile pe care le dau cercetătorii pentru faptul că oamenii cred în teorii ale conspiraţiei se referă la erorile cognitive.

Acestea reprezintă înclinaţia de a gândi uneori pe baza unor „scurtături” mentale sau a unor factori cognitivi şi mai puţin folosind argumente raţionale sau faptice, ajungând la concluzii sau decizii incorecte.

Rob Brotherton îşi îndreaptă atenţia mai ales asupra a trei tipuri de erori cognitive, în cartea sa despre psihologia teoriilor conspiraţiei, „Suspicious Minds”.

Prima este eroarea fundamentală de atribuire. Altfel spus, explicăm comportamentul sau acţiunile cuiva prin personalitatea sau caracteristicile unei persoane sau ale grupului din care face parte, fără să luăm în calcul factorii de mediu sau cei sociali care o pot influenţa.

A doua eroare ţine de tendinţa umană de a găsi modele, tipare sau legături, chiar şi atunci când este foarte puţin probabil ca acestea să existe.

În fine, eroarea confirmării reprezintă dispoziţia naturală de a lua în considerare doar informaţiile care ne confirmă propriile concepţii, prejudecăţi sau aşteptări.

Profesorul Christopher French de la Universitatea din Londra mai adaugă eroarea de proporţionalitate.

Aceasta constă în presupunerea că un eveniment important trebuie să aibă cauze la fel de însemnate; de exemplu, asasinarea unor lideri politici este pusă pe seama unor conspiraţii mondiale şi nu se acceptă explicaţia oficială a existenţei unor autori oarecare.

 

Sentimentul lipsei de control

Evenimentele care fac subiectul teoriilor conspiraţiei reprezintă adesea situaţii de incertitudine în care oamenii au sentimentul lipsei de control.

Un studiu condus de profesorul Jan-Willem van Prooijen de la Universitatea din Amsterdam arată că oamenii care simt că nu au control asupra vieţii lor sunt înclinaţi într-o mai mare măsură să creadă în teorii ale conspiraţiilor.

Atunci când oamenii simt că nu au control asupra unor situaţii, au nevoie de clarificări, găsind, astfel, modele, legături, manipulări, chiar dacă ele nu există în realitate, pentru a da sens şi a oferi o justificare pentru ceea ce s-a întâmlat.

 

Anxietatea şi frica

De asemenea, teoriile conspiraţiei implică existenţa unei ameninţări şi sunt asociate, prin urmare, cu frica.

Astfel, persoanele care urmăresc sau sunt atente la situaţiile care reprezintă pentru ele ameninţări şi le provoacă frică cred într-o mai mare măsură în teoriile conspiraţiei.

La fel, există o legătură între nivelul de anxietate şi a crede în astfel de teorii, în sensul că persoanele mai anxioase sunt mai atente la ameninţări şi gândesc în aceşti termeni mai mult decât cele care raportează niveluri mai mici de anxietate.

De altfel, o cercetătoare de la Universitatea din Varşovia a descoperit că persoanele anxioase cred într-o mai mare măsură în teorii ale conspiraţiei referitoare la anumite grupuri minoritare precum evreii sau arabii.

Citeste si

 

Plasarea responsabilităţii

Pe de altă parte, este mult mai simplu ca oamenii să plaseze responsabilitatea pentru nereuşitele sau insatisfacţiile personale asupra autorităţilor, guvernului, sistemului etc.

Aşadar, există doar un grup de persoane ale cărui acţiuni sunt îndreptate împotriva societăţii. Găsind „ţapul ispăşitor”, putem să ne păstrăm imaginea pozitivă despre societatea în care trăim.

De asemenea, când imaginea pozitivă despre societate este ameninţată, pentru a o păstra intervin stereotipurile, care nu sunt altceva decât „scurtături” mentale despre caracteristicile şi comportamentele unor grupuri.

Indiferent care este subiectul teoriilor conspiraţiei, este important să ştim că ele sunt adeseori instrumentalizate politic, inclusiv cu scopul de a stigmatiza anumite grupuri etnice, sociale, religioase, politice, sexuale sau de a discredita anumite persoane.

Aşadar, înainte de a crede într-o astfel de teorie, poate că ar fi indicat să o privim critic, reflectând asupra erorilor de gândire pe care le-am putea face şi asupra celorlalte aspecte care ne-ar putea influenţa.

 

De Elena-Irina Macovei, psiholog, psihoterapeut

Cabinet individual de psihologie: consiliere psihologică, psihoterapie, relaxare şi hipnoză

Tel.: 0742.556.775

[email protected]

Foto: shutterstock.com

Care este reactia ta?
Frumos
0
În regulă
0
Jucăuș
0
Se poate si mai bine
0
Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii