Adevărata vârstă: cronologică sau emoţională?

Acum doisprezece ani mi-am amintit de mine. Și, ușor-ușor, mi-am readus privirea în interior, plină de curiozitate și dorința de a mă cunoaște. A fost un proces lung și adesea anevoios dar am avut parte de îndrumare și de suport valoros de la oameni care au crescut înaintea mea… Ghizi prețioși mi-au fost și îmi sunt și copiii mei; diferiți, toți trei mi-au pus în față oglinzi care m-au provocat zdravăn să mă văd. Cabinetul s-a născut, din tot acest proces, parcă de la sine… Un adevărat atelier de transformare, unde se descurcă ițe pentru a fi armonios reîmpletite, unde se respiră mai mult decât oriunde pentru a reîmprospăta aerul din poveștile noastre, acest loc îmbogățește, oră cu oră, viețile clienților mei și pe a mea. Eu cred în transformările care se petrec încet-încet până la temelia ființei, care devin „o fire” sau „un fel de a fi”. Acestea se întâmplă atunci când ne simțim văzuți, acceptați și iubiți cu tot ce suntem noi la un moment dat, fără să ni se ceară să fim altfel sau altcineva. Când ne simțim respectați, valorizați și primiți fără a fi niciun pic judecați, ne relaxăm. Când îndrumarea e blândă și binevoitoare, când granițele sunt propuse si nu impuse, când ni se pun întrebări calde, cu interes sincer și când emoțiile ne sunt acceptate şi conținute, creștem.