Cum dejucam manipularea

Favorizate de idealurile societatii moderne, conduitele manipulatoare si sadice devin o normalitate. Prin ce se caracterizeaza acestea? Cum sa recunoastem un individ caruia ii place sa ne vada suferind? In ce maniera trebuie sa reactionam? Repere concrete pentru a nu ne lasa manipulati.

 

 

Cartea lui Freud Nelinistea in societate (1929) a demonstrat cat de mult il influenteaza socialul pe individ. Daca era patriarhala, puritana, moralizatoare, implica refularea dorintelor, rusinea si vinovatia, timpurile in care traim, cu o imensa permisivitate si un individualism atroce, induc manipularea, rautatea, cinismul.

In Omul fara gravitate, psihanalistul Charles Melman sublinia noile moduri de functionare psihica de tip pervers in relatiile cu ceilalti.

Acum se pare ca ne lovim de o conceptie sadomasochista a relatiilor, unde „cultura“ rezultatului incita la instrumentalizarea celui­lalt fara scrupule, mai ales daca aceasta este necesara progresului pe scara sociala.

Obligativitatea de a fi frumosi, bogati, cu cariere impresionante si vieti fabuloase, reprezinta un ideal narcisic, care tinde sa genereze adulti imaturi pentru care propriii copii vor deveni concurenti.

Prea plini de ei insisi, vor fi parinti absenti, neglijenti, transferandu-le celor mici starile lor sufletesti si dorintele arzatoare. Sau, din contra, se vor implica serios, invatandu-i ca singura lege a vietii este cea a dorintei, guvernata de ambitia pur egoista.

 

Situatii dureroase

Cand era adolescenta, S., 26 de ani, a intalnit un fotograf care a convins-o sa pozeze nud. I-a spus ca aceasta experienta ii va da incredere in ea si o va invata sa se respecte. In realitate, el s-a amuzat pe seama corpului ei si a tachinat-o pana cand Sorina a fugit din studio in lacrimi.

Desi este o fata frumoasa, nu suporta sa se vada goala si nu merge niciodata la plaja. M., 31 de ani, a demisionat de curand. Seful ei ii spunea incontinuu ca nu e buna de nimic, ii fixa obiective de neatins, ii dadea constant sarcini de rezolvat in weekend.

V., o femeie 53 de ani, a stat 15 ani cu un barbat foarte apreciat in societate, placut, generos, mereu dispus sa ajute cu orice tip de favoare, dar care, odata intrat in casa, o ridiculiza, o batea si isi umilea propriul fiu. La divort, nu credea nimeni ca spusele ei sunt adevarate.

Poate ca fiecare dintre noi a facut pe cineva sa sufere, mai ales in copilarie sau in adolescenta, dar asta nu ne-a adus o bucurie fara margini si mandria folosirii celuilalt dupa propriul plac.

Manipulatorilor le lipseste empatia, au tendinta de a face litera de lege din propriile dorinte si dau dovada de un limbaj ales, cu care conving, inseala, ironizeaza sau umilesc.

 

Cum ne prind in capcana

Strategia lor este simpla si eficienta: pun stapanire pe spatiul nostru mental, patrund in intimitatea noastra, ne cunosc intuitiv cele mai ascunse secrete si creeaza confuzie, incat incepem sa ne indoim de ce auzim si vedem.

Parca suntem hipnotizati. V. a crezut multa vreme ca… i se pare. Era imposibil ca sotul ei, o fiinta minunata, pe care o adorau toti cunoscutii, sa se transforme acasa intr-un veritabil calau.

Dupa ce realitatea a devenit mult prea evidenta, s-a convins pe sine ca poarta toata vina. Cu siguranta, ea este prea neglijenta, enervanta, o mama si o sotie incapabila sa aiba grija de familia ei.

Un sadism emotional care ne distruge respectul de sine, ne face sa ne consideram prosti, urati, murdari. Toate acestea, gratie abilitatii manipulatorilor de a ne exploata fricile sau punctele slabe.

 

Mecanismele de functionare

Pentru a-i intelege, trebuie sa ne raportam la functionarea psihica a unui copil de trei ani. Acesta nu tolereaza frustrarea, neaga realitatile deranjante, considera ca totul ii este permis si i se cuvine, se crede mai important decat este.

Lucrurile trebuie sa se desfasoare conform asteptarilor sale. Nu cunoaste vinovatia, intrucat, pentru el, noi suntem simple jucarii, chiar daca, la nivel de ratiune, stie ca nu este bine sa ii faca pe ceilalti sa sufere.

Dar nici nu se pune problema sa se plieze pe regulile societatii, singura sa lege este cea a propriilor dorinte. Desigur, cand este vorba de imblanzirea prazii, devine cameleonic, se transforma intr-un personaj atent si curtenitor.

In final, poate fi comparat cu un copil tiranic si dependent, care, atunci cand vrem sa il excludem din viata noastra, se imbolnaveste, ne reproseaza ca nu este inteles.

Probabil ca in copilarie a suferit o trauma, ceva a stopat procesul de construire a relatiei cu cei din jur, incat, acum, chiar daca este capabil sa descifreze emotiile oamenilor, pur si simplu isi bate joc de ele.

 

De ce ne fascineaza

Pentru ca par veritabili invingatori, personaje care se deghizeaza in fiinte exceptionale, cu o imensa putere de convingere, inclusiv despre deosebita lor calitate umana. Timp de zece ani, M., 42 de ani, a trait alaturi de un barbat care dispretuia notiunea de „munca“.

El era un somer boem, mare amator de petreceri si prietenii cu persoane sofisticate, cu venituri considerabile si functii atragatoare. M. era impresionata de forta lui de caracter, de charisma lui, de abilitatea de a se integra oriunde, de aerul rebel cu care respingea regulile societatii.

In mod progresiv, a indepartat-o de aproape toti prietenii pe care ii avea. Rarele momente de luciditate o tulburau, dar in rest era ca un mic robot ce asigura un foarte bun nivel de trai. Declicul pentru a-l parasi: boala.

„In familia mea exista un lung istoric de cancer, iar mie imi aparuse un nodul la san. Eram disperata. O colega reusise sa ma programeze intr-o sambata la un specialist renumit, exact in weekendul cand plecam aproximativ 15 persoane la un spa din Franta.

El era furios, nici nu concepea sa ramanem acasa, tot insista sa ma reprogramez. In final, el a plecat cu o alta femeie, iar eu am primit vesti bune despre sanatatea mea. In ziua aceea, am ocolit cancerul de doua ori, inclusiv pe cel emotional“.

 

Este o forma de perversiune?

Termenul de „perversiune“ face trimitere in mod clasic la catalogul de conduite sexuale deviante: sadism, masochism, exhibitionism, fetisism, zoofilie, pedofilie, necrofilie ori, pe plan psihic, el poate numi placerea de a distruge, de a umili, de a savura victoria asupra unui neputincios.

Cu un ego supradimensionat, aceste persoane se folosesc de puterea lor de seductie pentru a domina si, in caz de esec, fac orice pentru a-l destabiliza pe celalalt, a-l face dependent si a-l distruge moral.

Apar – precum Printul Fermecat –, calare pe calul alb sau ca seful cel mai generos din Univers, iar odata ce reduta este cucerita, isi arata progresiv adevarata fata. Majoritatea specialistilor admite ca idealurile individualiste si narcisiste contemporane contribuie la sporirea mecanismelor perverse si la tulburarea respectului de sine.

 

Solutii pentru a ne proteja

Nu trebuie sa devenim paranoici, sa ne plangem la prima cearta conjugala ca suntem victimele unui manipulator periculos sau daca seful se comporta intr-o maniera detestabila.

In caz de dubiu, cateva sedinte de terapie lamuresc lucrurile, ofera instrumente concrete pentru depasirea situatiei sau deschid noi perspective, pe care este bine sa le analizam.

Daca ai avut o experienta neplacuta cu un astfel de personaj, evita sa te lasi prada pozitiei de victima si fa tot posibilul sa nu intri intr-o relatie similara, chiar daca simti nevoia sa iti dovedesti ca de data aceasta nu te vei mai lasa manipulat/a sau umilit/a.

Societatea ne incurajeaza sa ne vedem in postura de victime, fara sa avem taria de a ne recunoaste partea de responsabilitate intr-un cuplu format cu cel care ne persecuta.

Aminteste-ti mereu ca in orice moment ai libertatea sa spui „nu“ si sa o iei de la capat, departe de aceste relationari toxice. Nu trebuie decat sa ai curaj si sa nu-ti fie frica de un episod de singuratate.