Now Reading
E vina complexului Oedip

E vina complexului Oedip

Revista Psychologies

complexul lui Oedip, psihanaliza, autocunoastere

Complexul lui Oedip provoaca mereu discutii. A fost descoperit de Freud si, de atunci, incercam sa ne explicam mai bine sexualitatea, faptul ca suntem femei si barbati. El da normalitatea (sau devierea) psihica si sexuala. El e motivul pentru care fiecare baiat isi adora mama si fiecare fetita vrea „sa se marite cu tata“.

Oedip este un mit care descrie, pe scurt, originea iden­titatii noastre psihosexuale si culturale. Aceasta identitate se creeaza in relatia cu parintii sau cu cei care joaca rolul de parinti. Fata de aceste figuri, copilul isi insuseste modelele de functionare psihosexuala si culturala“, prezinta, succint, psihanalistul Mihnea Popescu mitul pe care se sprijina cea mai celebra teorie psi­hanalitica, cea a lui Sigmund Freud.

Complexul lui Oedip este o etapa a copilariei si un moment esential din maturizarea noastra. Este o schimbare care ne face mai tarziu capabili sa iubim, sa intemeiem un cuplu, o familie. Sau care, daca n-am ajuns sa uitam cu adevarat de primele noastre iubiri – tatal si mama – ne expune unei vieti afective problematice: comparat cu tatal si cu mama vazuti de un copil de patru ani, niciun alt potential partener nu se afla la inaltimea lor…

Dar ce este mitul lui Oedip? In piesa lui Sofocle, Oedip este un ta­nar fiu de rege. Tatal sau porunceste unui pastor sa-l ucida, pen­tru ca i s-a prezis ca fiul il va detrona. Pastorul insa il creste ca pe fiul sau. Dupa ani, Oedip isi ucide accidental tatal si se casatoreste cu mama lui, ramasa regina vaduva. Tot fara sa stie. Afland adevarul, Oedip se va autocondamna la exil si suferinta, pana la moarte. In psihanaliza, complexul Oedip este doar rezultatul unei experiente pe care copilul o are in jurul varstei de trei-cinci ani. Iata manifestarile sale.

Situatia baiatului

Determinata de fantezia oedipiana din copilarie de a-si domina mama, de a o avea numai pentru el si pentru nevoile sale de copil, sexualitatea masculina se caracterizeaza, inainte de toate, prin dorinta de a poseda si prin nevoia de a-si satisface partenera. Barbatul este mandru de organul sau capabil sa penetreze. Cu toate acestea, persistenta ingrijorarii fata de posibilitatea de a pierde acest organ (desigur, o ingrijorare aflata in inconstient) face din el o fiinta preocupata sa se asigure in permanenta de virilitatea sa.

Dupa cum recunoaste psihanalistul Mihnea Popescu, barbatul este o fiinta mai ingrijorata decat credem, in comparatie cu femeia. „Barbatului ii este frica, pe parcursul vietii sale, de pierderea atributelor puterii sale, a nucleului identitatii sale masculine. Aceasta permanenta grija pentru pastrarea integritatii sale «falice» este cea care ghideaza intreaga sa functionare masculina in societa­te.“

Barbatul adult pastreaza, in egala masura, in inconstientul lui amintirea fantasmelor „feminizante“, de cand era copil mic, in care era iubit pasiv de fiintele cele mai apropiate. Aceste amintiri vagi reprezinta partea lui de feminitate. Si cel mai viril barbat o poseda. Daca trebuie neaparat sa aleaga, barbatul prefera sa iubeasca decat sa fie iubit. Chiar si asa, cand se indragosteste cu adevarat, el idealizeaza (ca pe mama) obiectul patimii sale. O face in asa masura incat redevine un copil neputincios. Este o experienta grea pentru o fiinta care are o nevoie esentiala de a se simti puternica.

Si daca mama este singura?

Daca o mama isi creste singura copilul, cum este posibil complexul lui Oedip? Psihanalistul ne explica: „Nu tatal biologic este crucial in acest complex, ci faptul ca exista o preocupare constanta a mamei catre altcineva decat el, copilul (o insti­tutie, un hobby, un unchi etc.).

Esentialul acestui proces este dat de faptul ca exista ceva, o a treia parte in relatia mama-copil, care interzice apro­pierea prea mare dintre ei. Aceasta interdictie are un rol esential pentru evolutia psihologica a copilului”.

See Also

Complexul lui Oedip la baiat

Baietelul este cuprins de dorinta de a se indrepta spre corpurile parintilor, de a le simti, chiar de a le maltrata, se pare. A-si poseda mama reprezinta principala fantasma inconstienta a lui. Atitudinile autoritare, exhibitioniste sau voyeuriste (a face pe clovnul, a fi grosolan, a se juca de-a doctorul, de-a tatal etc.)

pe care le adopta sunt expresii indirecte ale acestei dorinte. El se amuza, in egala masura, sa-i seduca pe cei pe care-i iubeste, printr-o atitudine erotica cu o nuanta de feminitate. Fantasma oedipiana cea mai cunoscuta este aceea de „a-si omori tatal” – cea de-a treia persoana –, care se interpune intre el si mama, pentru ca tata ii interzice sa faca ce vrea! Avem tendinta de a uita acest fapt, insa complexul lui Oedip inseamna si o lupta importanta intre tata si fiu, in timpul careia acesta din urma incearca sa se afirme. Dorintele sale sfarsesc prin a culpabiliza copilul. In acest caz, el cade prada unei nelinisti inconstiente

(de a-si pierde penisul), numita de Freud „angoasa de castrare”. Ea se traduce, in general, prin cosmaruri si fobii episodice la aceasta varsta. Cu toate acestea, ea functioneaza si ca o interdictie ce-l elibereaza pe baiat de fanteziile lui cu mama.

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Pages: 1 2
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top