Citești
Exprima-ti furia… fara violenta!

Exprima-ti furia… fara violenta!

Revista Psychologies

furie, exprimare, violenta, emotie, emotii
Confundata de cele mai multe ori cu agresivitatea sau capriciul, furia nu se bucura de o reputatie prea buna. De ce oare? A-ti exprima din cand in cand nervii face bine la sanatate. Depinde insa cum o faci.

Ana U. este furioasa. Dar stie bine sa se stapaneas­ca. Nu ii sta in fire sa urle sau sa gesticuleze. Insa de cateva zile se simte iritata si deprimata.

S-a saturat de toate: de metrou, de serviciu, de sotul care mun­ces­te prea mult. Ana a invatat sa nu-si puna treburile in bratele ni­ma­nui si sa fie toleranta.

Dar de ea cine are grija?! De ce nu i-a putut spune sefului cat de nedreptatita s-a simtit cand promovarea pe care o astepta de mult a cazut ma­na cereasca in ca­pul unui alt co­leg… barbat? Oricum, n-ar fi folosit la nimic daca spunea ce crede. In plus, lumea ar fi pu­tut sa o considere is­terica.

Dar intr-o buna zi, pe strada, un tanar nu face decat sa o impinga pu­tin si Ana reac­tioneaza violent, exage­rat. El o insul­ta si ea se simte… i­di­oa­ta. Iti este cunoscut scenariul? Nu-i asa ca ti s-a intamplat si tie cel putin o data in viata?

Emotii bune, emotii rele

Desi in zilele noastre emotiile au fost reabilitate – plangem, radem, spunem ce avem pe inima –, furia continua sa fie prost privita. Re­fu­zam sa intelegem furia altora, ezitam sa o exteriorizam pe a noastra. Cu toa­te acestea, bine exprimata, furia se poate transforma intr-o emotie creativa. Dificultatea consta in a gasi echilibrul intre tendinta de a o interi­oriza (care, mai devreme sau mai tarziu, duce la inevitabile explozii) si aceea de a deveni agresivi, adica la furia prea violent exprimata. Sa in­va­tam sa ne manifestam furia inseamna sa ne clarificam propriile nevoi.

„O femeie furioasa – ce vulgar!“

Stim ca e indispensabil sa ne incurajam copiii sa-si exprime nemul­tu­mi­rea prin cuvinte si nu prin lovituri. Dar, cand vine vorba de manifestarea furiei, lucrurile se „coloreaza“ diferit, in functie de cele doua sexe. In­­­­­­­­­­­­­tr-o anumita masura, la baietei, a­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­gre­sivitatea e apreciata. Un barbat care ridica tonul si nu ezita sa faca uz de forta fizica pentru a-i apara pe ai sai da dovada de virilitate: „se afirma“, „nu se lasa calcat in picioare“.

Dar nu la fel de bine sunt vazute femeile care isi exprima furia. „Ca orice alta traire emo­tionala, furia este extrem de individualizata, si manifestarile ei sunt diferite de la un individ la altul. Simtul comun ne face sa credem ca bar­batii isi pot exprima fara proble­me agresivitatea, in vreme ce femeile, nu. Multe studii au aratat ca barbatii reactioneaza cu violenta „controlata“ la frustrari relativ mino­re pe care femeile le tolereaza aparent usor, acestea din urma fiind mai in­cli­nate spre descarcari masive de a­gre­sivitate si violenta «necontrolata» in cazul unor frustrari repetate.

Cu al­te cuvinte, femeile pot «inghiti mai mul­te», dar acumuleaza mai multa fu­rie, care se cere descarcata“, explica psihanalistul Alfred Dumitrescu. Judecata co­muna arata ca exista diferente intre stilul unui bar­bat si cel al unei femei de a-si expri­ma furia. Iar bunul-simt pretinde ca o femeie furioasa arata mai putin feminina, mai pu­tin sexy. Cat despre imaginea sa „materna“, ce sa mai vorbim?! „Cat de feminin si de sexy a­rata o femeie furioasa este, probabil, doar o chestiune de gust, adica tine de reperele si fantasmele proprii celui care o priveste.

Este insa sigur ca a­rata mai putin «matern»! Este foarte posibil ca diferentele amintite mai sus sa tina si de un stereotip cultural, care forteaza cumva femeile sa-si reprime, mai mult decat barbatii, manifestarile exterioare ale furiei (si nu furia in­sasi!); barbatii au avut in cursul e­vo­lu­tiei speciei avantajul fortei fizice, ceea ce i-a facut, probabil, sa fie mai «relaxati» decat femeile in privinta manifestarii furiei“, detaliaza Alfred Dumitrescu.

Suntem obisnuiti sa con­sideram furia o avalansa de e­mo­tii negative, o „ploaie“ de nervi, o descarcare. „Trebuie insa notat fap­tul ca furia exista si atunci cand nu este exprimata si, adesea, chiar fara ca ea sa fie constientizata de cel sau cea care o traieste“, atrage atentia psihanalistul.

Un semnal de alarma

„Furia este legata cel mai adesea fie de frustrarea unei nevoi sau dorinte, fie de trairea subiectiva a unei nedreptati; ea este semnalul ca individul se simte intr-o situatie de insuficienta satisfactie sau intr-una de neputinta in fata unui pericol“, spu­ne psihanalistul.

Fie ca este exploziva sau tacuta, ea actioneaza intotdeauna ca un semnal de alarma: cand individul se simte in pericol, „furia poate avea chiar o valoare adaptativa, ea declansand o mobilizare de resurse psihice si fizice ce poate duce la depasirea momentului critic“. Sa ne ascultam furia inseam­na, deci, sa ne pastram sanatatea mentala.

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Pages: 1 2 3
Vezi comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus