Now Reading
Ghid de supravietuire la un job demotivant

Ghid de supravietuire la un job demotivant

Revista Psychologies

In fiecare dimineata, trag de mine sa ma dau jos din pat, sa-mi fac cafeaua si sa ma pregatesc pentru munca. Nici nu incepe bine saptamana, ca ma apuc sa numar cate zile mai sunt pana in weekend. Imi amintesc ca acum doi-trei ani nu eram asa de sictirita“, se plange Florina.

Are 32 de ani si lucreaza de vreo 6 ani in domeniul bancar. Nu, nu face chestii plicticoase, cum e munca la ghiseu sau alergatul prin oras dupa noi clienti, precizeaza ea.

Lucreaza in departamentul de strategie si marketing al unei banci importante si simte ca a invatat multe. Si chiar a avut sansa sa aiba si de la cine fura meseria!

Si totusi, parca ceva nu mai merge in ultimul timp. Nu mai e atat de incantata de ce face, desi, poate ca alti colegi ar invidia-o.

Si parca nu asta voia de la viata: un program pana noaptea, cand se intoarce stoarsa, ca nu-i mai arde de nimic…

Pe cand „bubuia“ economia

Prietena cea mai buna i-a spus Florinei sa incerce altceva, mai pe gustul ei. Se gandea sa-si faca o firma de consiliere pe proiecte europene.

Stie destul de bine cum functioneaza mecanismele de finantare si i-ar placea sa mai umble prin lume.

Numai ca si ea, ca multi colegi, se cam teme de criza. Banii europeni nu se mai dau asa de usor, riscul e mare si pana la urma, daca nu reuseste, va mai gasi un job la fel de bun?

Da, cand „bubuia“ economia si consumul pe credit, si-ar fi gasit repede ceva de lucru in zona bancara. Acum, fiecare tine cu dintii de postul sau si parca nimanui nu-i mai arde sa-si lase jobul.

Si atunci cum poti, totusi, sa-ti regasesti cheful de munca intr-un loc care pare ca nu-ti mai ofera nicio provocare? Cum sa scapi de diminetile in care nu-ti mai vine sa te scoli din pat, pentru ca te-ai plictisit de aceleasi rapoarte anoste, de aceiasi colegi fara haz?

Invata Excelul

„Sunt putine joburile unde nu ajungi, la un moment dat, sa simti rutina si banalizarea activitatilor de zi cu zi. Odata intrat in campul muncii, acest risc trebuie asumat. E la fel ca in relatiile de cuplu, la fel ca in vizitele la parinti etc.“, observa Mihaela Costea, psiholog si specialist in resurse umane.

Partea buna, continua ea, e ca-ti poti reimprospata viata profesionala, implicandu-te in noi activitati. „De pilda, poti face practica intr-un alt departament care te intereseaza.

Poate esti la Financiar, dar te-ar interesa in viitor sa lucrezi la Resurse Umane. Poti aranja, de asemenea, lucrurile incat sa ti se permita sa mergi o ora pe zi sau doua in Departamentul de Recrutare, unde cu siguranta ti se poate da ceva de lucru“, exemplifica psihologul Mihaela Costea.

„Or“, continua ea, „poate ca esti un as in manipularea Excelului si vei putea organiza niste traininguri pentru colegii tai, care inca isi prind degetele printre enervantele casute, coloane si tabele.

Cu aceasta ocazie, iti faci intrarea in domeniul trainingului (cine stie cand te va ajuta lucrul asta?), esti de folos colegilor tai si companiei. Totodata, iti va creste stima de sine. Vei fi in rolul expertului.“

Prizonierii „target-urilor“ noastre

Cristina a fost numita de curand sefa de departament la o firma de leasing. „Am fost si la un curs de leadership. De acolo stiu ca trebuie sa-mi setez target-uri cat mai concrete si ca e important sa impart responsabilitatea cu toti membrii echipei“, isi incepe marturisirea intr-un limbaj usor pedant.

Dupa care, cu jumatate de gura, ea recunoaste ca lucrurile nu prea i-au iesit „ca la carte“. „Toata povestea asta cu satisfactia muncii in echipa e asa, mai mult in teorie.

Fiecare trage chiulul cum stie mai bine si, de multe ori, trebuie sa le fac eu treaba. Altfel cum sa mai obtin contracte noi pe vremurile astea?“, se plange Cristina, careia i s-a cam acrit de sefie.

Dar poate ca si colegii ei ar avea ceva de spus: unii poate ca se simt folositi si sunt suparati ca sefa lor nu vede decat cifre si rapoarte. Orbita doar de telul ei, Cristina a obtinut exact efectul opus – o viata amara la serviciu, cu o echipa nemotivata.

Haideti sa-l barfim pe X!

A lua in calcul si „sensul celorlalti“ pare uneori o misiune imposibila. „Cum sa-ti mai faca placere sa mergi la birou, cand unii iti urla toata ziua în cap, iar altii stau tot timpul cu nasul in computer, chiar si cand ii intrebi de sanatate?“, se revolta Dragos, „incarcerat“, cum zice el, intr-un birou de arhitectura si design.

E normal ca personalitatea fiecaruia sa fie diferita si, de aceea, „trebuie sa facem exercitiul tolerantei si al acceptarii diferentelor, dar mai ales sa construim relatii cu colegii pornind de la asemanari: de la aceleasi filme vizionate, de la locuri descoperite in oras, de la stiri din presa, de la obiceiuri personale asemanatoare, de la credinte si idei apropiate.

Cum spune un celebru psihoterapeut de familie, Virginia Satir, „oamenii raman impreuna pe baza asemanarilor, dar se dezvolta pornind de la diferente“, afirma Mihaela Costea, specialist in resurse umane.

Cat priveste neplacerile provocate de vorbitul pe la spate, putin umor poate detensiona atmosfera, crede psihologul: „Barfa este un obicei inestetic, dar profund uman.

Vine din prea mult timp liber, din frustrari sau, pur si simplu, din nevoia de a comunica. Putem trata situatia cu umor, facand o gluma pe seama activitatii preferate a colegilor.

De exemplu, daca tocmai a iesit cineva din departament, putem propune: «Haideti sa-l barfim pe X!»“.

See Also

Autenticitate prin „teleportare“

Uneori, cand iuresul sarcinilor de la birou te copleseste, o solutie la indemana este „distragerea creativa a atentiei“, puncteaza psihologul Alex Pattakos.

Cand suntem stresati la locul de munca, putem oricand sa ne gandim la altceva: la un loc preferat, la o activitate indragita sau chiar la un miros favorit. „Stiu pe cineva care isi decoreaza biroul cu amintiri din excursiile pe care le-a facut in jurul lumii.

Cand serviciul devine foarte stresant, acea persoana se concentreaza pe locul favorit din vacantele sale si, la fel ca in Star Trek, se teleporteaza acolo si reuseste sa se relaxeze“, spune autorul cartii Prizonierii gandurilor noastre.

Dar nu e vorba despre o evadare in fantasme si in lumi imaginare doar pentru a ne lepada de responsabilitati.

Ci este doar un ragaz pentru a ne regasi, pentru a fi noi insine, pentru a fi mai autentici, „mai putin tentati sa ne lasam inghititi de tot felul de roluri pe care lumea se asteapta sa le intrupam“, precizeaza Pattakos.

Du o viata „policroma“

Unul din trei romani lucreaza peste program des si foarte des, iar aproape 17% dintre angajatii romani nici nu apuca sa-si ia pauza de masa, arata o ancheta realizata in vara lui 2010 de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii din Bucuresti.

Pe de alta parte, criza economica i-a facut pe alti angajati sa-si revizuiasca prioritatile si sa refuze sa mai stea tot timpul peste program.

Paradoxal, a spune „nu“ orelor suplimentare ar putea creste motivatia la locul de munca. Psihologul Mihaela Costea explica: „Atunci cand te ocupi de viata personala, de familie, de prieteni, importanta muncii nu mai detine monopolul, si atunci ea capata dimensiuni umane.

Nu ne mai uitam la ea ca la un tartor sau ca la salvarea suprema. Multa lume se foloseste de statul la birou pana la 12 noaptea pentru ca asa poate detine controlul asupra timpului si vietii lui si tot asa poate evita esecurile din celelalte sarcini ale vietii.

«Nu am timp sa-mi fac o relatie de iubire pentru ca muncesc prea mult» este, de fapt, «muncesc prea mult pentru ca nu-mi pot face o relatie de iubire si mi-e frica de un esec la acest capitol».

Se creeaza un cerc vicios: muncesc mult, nu cunosc pe nimeni (decat daca am colegi foarte atragatori), increderea in mine scade si mai mult si atunci ma avant si mai mult in munca, pentru ca aici obtin satisfactia detinerii controlului si, probabil, aprecieri.

Atunci cand viata personala, grija de sine si fata de cei din jur (prieteni, familie) ocupa un rol important, optica este una policroma, dinamica si optimista, toata aceasta viziune transferandu-se si asupra locului de munca“.

Pana la urma, nu doar diavolul, ci si ingerul tau pazitor se ascunde tot printre detalii: o poza din ultima excursie asezata pe birou, o seara cu prietenii cu care nu te mai vezi decat pe chat, un vechi hobby scos de la naftalina, o ora in plus impreuna cu familia, o gluma colegiala spusa la momentul potrivit te vor ajuta sa refaci echilibrul dintre agenda ta personala si graficul de la slujba.

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top