CItesti acum
Cum sa crestem copii optimisti

Cum sa crestem copii optimisti

Revista Psychologies

Oare cum sa crestem copii optimisti? Ce sa le spunem ca sa capete incredere in ei insisi? Iata cateva idei de la psihologi.

 

Psiholog Claudia Matei – „Increderea in sine si dezvoltarea stimei de sine la copil reprezinta baza unei dezvoltari armonioase.”

 

Psychologies: Cum ar trebui sa fie parintii pentru a creste un copil care are incredere in sine, in deciziile sale?

Claudia Matei: Pentru a-i ajuta pe copii sa devina autonomi, sa faca fata situatiilor dificile din viata de zi cu zi si sa fie echilibrati din punct de vedere emotional, parintele trebuie sa fie disponibil fata de nevoile copilului.

Trebuie sa le discute si sa le satisfaca, dar, in acelasi timp, sa se asigure ca exista limite si norme sociale generale pe care copilul le poate intelege. Fiecare copil are nevoie de echilibru in educatie.

Asa cum numeroase studii au demonstrat, un model permisiv de educatie nu aduce beneficii copilului, iar la polul opus, pedeapsa nu reprezinta o metoda disciplinara constructiva.

Sa evitam a ne compara copilul sau rezultatele sale cu alti copii si rezultatele lor. Fiecare copil este diferit si trebuie apreciat pentru ceea ce este el.

Sa evitam reprosurile, critica si consecintele de tip pedeapsa. Fiecare greseala poate fi abordata intr-un mod pozitiv si explicata, astfel incat sa inteleaga unde a gresit, faptul ca nu este in avantajul lui si ce ar trebui sa faca pentru a repara acea greseala.

Copilul trebuie incurajat sa exploreze si sa experimenteze activitati si situatii noi, consolidand astfel curajul si increderea a poate depasi obstacolele si dificultatile cotidiene si dezvoltand autonomia personala.

Limitele clare, responsabilitatile oferite copilului, comunicarea si implicarea alaturi de copil in activitati, dar mai ales laudele si aprecierile verbale pentru comportamentele pozitive, toate conduc la o dezvoltare frumoasa si la modelarea stimei de sine.

Si pentru ca stim deja ca o greseala nu trece niciodata neobservata, va propunem un exercitiu simplu si constructiv pentru parinti: descoperiti in fiecare zi trei lucruri pozitive pe care copilul le face, pentru care sa-l apreciati si sa-l laudati.

Astfel, puteti evidentia comportamentele adecvate, pe care doriti sa le mentineti si care aduc beneficii copilului, facandu-l, in acelasi timp, mai fericit si mai increzator in fortele proprii.

 

Daca un copil sufera traume in copilarie (si stim ca asta predispune la depresie), cum se poate aborda acest lucru in mod terapeutic ?

C. M.: Orice episod traumatic din copilarie poate produce dezechilibre sau distorsiuni emotionale imediate sau poate avea repercusiuni intarziate, depresia fiind o forma care poate pune in pericol nu doar viata adultilor, ci si pe cea a copiilor.

Izolarea, apatia, refuzul de a participa la activitati, sentimentul de vina, iritabilitatea, enurezisul sunt doar cateva simptome din tabloul clinic al depresiei la copil.

Expresia clinica a depresiei variaza la copil in functie de varsta acestuia si maturizarea afectiv-cognitiva. Este important sa fim atenti la comportamentul copilului si la modificarile care apar, la situatiile conflictuale care l-ar putea afecta si sa nu minimalizam trairile lor emotionale.

Atunci cand parintele observa dificultati pe care nu le poate solutiona doar prin comunicare sau prin modificarea mediului, cand acestea ajung sa interfereze cu activitatile sociale, interesele normale, scoala, familie, cea mai indicata solutie este aceea de a cauta ajutor specializat.

Ca prim pas, evaluarea psihologica sau psihiatrica este necesara pentru stabilirea unui diagnostic si conturarea unei interventii.

Exista forme multiple de psihoterapie care pot trata eficient aceste probleme si pot identifica factorii care stau la baza depresiei.

Prin reglarea sau eliminarea factorilor de risc, prin monitorizare si sustinere, copilul poate fi ajutat sa traverseze o perioada marcata de tristete sau suferinta.

De asemenea, consilierea familiei ii poate ajuta pe parinti sa inteleaga mai bine procesul de terapie si de dezvoltare a copilului, oferindu-le mijloace si strategii de management pentru situatiile problematice.

 

Dvs. lucrati si cu copiii care au ADHD si autism. Cum se manifesta bucuria la ei? La ce vibreaza?

C. M.: Chiar daca exista diferente in ceea ce priveste nivelul abilitatilor, motivatiilor sau intereselor, sentimentul placut al bucuriei este acelasi pentru toti copiii.

Copiii cu ADHD si autism nu fac exceptie. Unii dintre ei au interese cu adevarat speciale si incearca sa descopere cat mai multe despre universul propriu.

O simpla interactiune cu o carte sau o lectura despre dinozauri se poate transforma intr-o pasiune de durata la unii copii.

Copiii cu autism, care prezinta dificultati la nivelul integrarii senzoriale si au comportamente de autostimulare, sunt fascinati adesea de obiecte luminoase, care stralucesc, emit anumite sunete, care au texturi sau mirosuri interesante.

Toate aceste lucruri pe langa care un adult trece nepasator, un detaliu al unui obiect, ii poate face curiosi, fericiti si ii motiveaza sa raspunda intr-o sesiune de terapie.

Sunt fericiti atunci cand cineva ii lauda, cand ne jucam si facem baloane de sapun, cand sunt luati in brate sau gadilati, cand se simt iubiti.

Fiecare parinte poate gasi alaturi de copilul sau momente de fericire, explorand impreuna lucruri noi, ciudate, creative.

Pentru a pretui si a intelege mai bine fiecare bucurie a copiilor nostri si pasiunile lor, putem face un exercitiu simplu, prin care ne intoarcem la amintirile din copilaria proprie pentru a regasi un moment fericit, un joc sau un obiect preferat, mirosul unei prajituri sau aprecierea unui profesor, etc.

Exista strategii de terapie prin care copiii cu tulburari de spectru autist pot invata sa identifice mai bine emotiile, reactiile celorlalti, regulile sociale si efectele comportamentelor lor si trebuie sa eliminam mitul conform caruia un copil diagnosticat cu autism nu are emotii.

Toti copiii experimenteaza gama larga a emotiilor, se bucura, sunt tristi, se entuziasmeaza si sunt curiosi, descopera alaturi de noi interesul pentru joc si invatare, indiferent de diagnostic, de varsta si clasa sociala.

 

Psiholog Anca Dumitrescu – „Sa poti gasi oportunitati in orice dificultate, sa te gandesti la solutii atunci cand apare o problema.“

 

Psychologies: Toti parintii isi doresc sa aiba copii veseli si optimisti. Cum sa faca sa atinga acest scop?

Anca Dumitrescu: Pe scurt, a fi optimist inseamna sa vezi partea buna a lucrurilor, dar si sa poti gasi oportunitati in orice dificultate, sa te gandesti la solutii atunci cand apare o problema.

Exista dovezi stiintifice ca invatam de la o varsta foarte mica modul in care vedem viata si cum sa interpretam faptele celor din jur.

Copiii copiaza foarte mult din comportamentul parintilor si de obicei fac ceea ce vad, nu ceea ce li se spune sa faca. Parintii negativisti pot sa influenteze foarte usor un copil sa interpreteze evenimentele intr-un mod negativ.

 

Daca observa ca cel mic e trist mai multa vreme, la ce ar trebui sa se gandeasca? Ce sa le atraga atentia?

A. D.: Inainte de a va stradui sa gasiti un raspuns la problema copilului, primul aspect care poate fi analizat este starea dumneavoastra, a parintilor.

Oare eu i-am zambit azi? I-am spus ca il iubesc indiferent de ce a facut azi? I-am vorbit calm, atragandu-i atentia asupra lucrurilor bune care s-au intamplat azi?

Daca doriti sa aflati ce il supara, il puteti implica pe cel mic intr-un joc simbolic, in care dati jucariilor lui numele membrilor familiei, educatoarei, colegilor sau prietenilor de joaca.

Lasati-l apoi sa construiasca un joc intre personaje. Asa veti afla cum percepe el comportamentul celorlalti si cum s-au purtat ceilalti cu el in anumite situatii.

 

Cum se desfasoara terapia pentru un copil care da semne de depresie?

A. D.: Tipul de terapie va depinde de gravitatea problemei: cand au aparut pentru prima data semnele depresiei, daca exista o cauza evidenta a depresiei (de exemplu, decesul unei persoane apropiate).

Depresia poate fi declansata si de comportamentul parintilor fata de copil: pedepse aplicate exagerat, furie din partea parintelui; critici la adresa copilului de fata cu alte persoane; neincrederea in copil.

Un rol important il joaca si lipsa disponibilitatii de a petrece timp impreuna, amestecul excesiv in deciziile copilului, stirbirea autonomiei copilului facand lucrurile in locul lui, sugerarea culpabilitatii prin gesturi sau cuvinte.

Terapia depresiei la copil presupune implicarea copilului in sedinte de psihoterapie si educatia membrilor familiei.

Depresia este o afectiune serioasa, insa poate fi tratata cu succes, mai ales daca este identificata cat mai aproape de debut.

Psihoterapia cognitiv-comportamentala se axeaza pe identificarea modului distorsionat de a percepe realitatea, a gandurilor negative care au dus la instalarea depresiei.

Pasul urmator este modificarea acestor ganduri negative si modelarea comportamentelor adaptative. Aceasta terapie este axata pe rezolvarea problemelor si modificarea comportamentelor disfunctionale.

Pentru copiii foarte mici, abordarea va fi in cadrul jocului, stimuland o comunicare mai eficienta pentru ca nevoile reale sa iasa la suprafata.

Cu cat se incepe mai devreme un program de psihoterapie, cu atat rezultatele vor fi mai rapide si mai stabile.

Este, insa, extrem de important ca membrii familiei sa beneficieze de sedinte de consiliere, astfel incat sa poata sustine procesul terapeutic si sa inteleaga nevoile copilului si cum il pot sustine in continuare.

 

Ce poate influenta personalitatea unui copil? Caracterul sau vesel sau mai putin?

A. D.: Modul in care parintii se raporteaza la propriul copil in primii ani de viata este vital pentru dezvoltarea personalitatii copilului.

Acceptarea si iubirea neconditionata sunt printre cei mai importanti factori care duc la o dezvoltare emotionala sanatoasa.

Uneori, insa, acestia sunt termeni gresit intelesi. A-l iubi neconditionat nu inseamna sa nu impui reguli. Iubirea nu depinde de faptele sau performantele lui.

Este important sa puteti fi fermi in deciziile luate, sa ii spuneti „nu“ atunci cand depaseste limitele, sa refuzati sa-i cumparati o jucarie, sa-i spuneti ca s-a terminat timpul de stat la televizor.

Nu il pacaliti doar pentru a-l calma pe moment. Spuneti-i adevarul si tineti-va intotdeauna de cuvant, indiferent daca i-ati promis ceva sau i-ati refuzat ceva.

Nu folositi santajul emotional pentru a-l determina sa faca ceva. Recompensele si pedepsele ar trebui sa se raporteze strict la lucruri materiale si cu efect direct asupra comportamentului vizat.

Nu pedepsiti niciodata copilul, ci comportamentul pe care doriti sa-l modelati intr-unul adecvat. Pentru a avea un copil fericit, va trebui sa vedeti zilnic partile bune ale lui.

Puneti accentul pe tot ce se intampla bun in fiecare zi si minimalizati criticile. Evitati sa etichetati copilul ca fiind rau, neastamparat, obraznic etc.

Pe masura ce va auzi mai des ca este rau, isi va insusi aceasta caracterizare si pe viitor se va considera ca atare. In loc de „esti rau ca nu ii dai jucaria“, ii puteti spune „celalalt va fi suparat daca nu ii dai jucaria si nu va veti putea juca impreuna“. Puteti, pur si simplu, sa stati de vorba la finalul zilei.

Ascultati ce are de spus copilul dvs., cum a perceput el situatiile prin care a trecut. Atrageti-i atentia asupra experientelor pozitive.

Dupa o zi la gradinita sau la scoala, copilul simte nevoia sa impartaseasca cu parintii ceea ce a trait, sa isi comunice emotiile pozitive sau negative.

Ascultati ce are de spus fara sa faceti interpretari. Ajutati-l sa-si formeze propriile opinii fara a incerca sa i le impuneti pe ale dumneavoastra.

Timpul petrecut impreuna este extrem de important pentru dezvoltarea emotionala a copilului. Nu numai ca isi va dezvolta increderea in sine si in relatia armonioasa cu parintii, dar astfel de momente il vor ajuta sa comunice mai bine si sa-si exprime sentimentele. „Daca prinde aripi, invatati-l sa zboare!“

 

Semne care ar trebui sa iti atraga atentia

Refuzul de a participa la jocul celorlalti copii

Citeste si

Iritabilitate sau manifestari de furie, frecvente si intense

Sensibilitate crescuta la respingere

Reducerea sau cresterea apetitului

Somn excesiv

Izbucniri in plans sau accese de furie verbala

Dificultati de concentrare

Plangeri somatice (dureri de stomac, dureri de cap), care nu raspund la tratament

Reducerea abilitatii de a functiona in timpul activitatilor

Sentimente de vina sau lipsa de valoare

Ganduri negative fata de sine: „nu pot sa fac nimic bine“, „nu ma place nimeni“, etc.

 

Pentru a avea un copil optimist

Confrunta pesimismul. Gandirea pesimista se refera la asteptarea ca se va intampla ceva rau. Pesimistul gandeste catastrofic.

Copilul poate gandi: „Nu voi reusi sa-mi fac prieteni. Nimeni nu ma place“. Atunci cand trece printr-o experienta negativa, gandeste: „De ce mi se intampla tocmai mie?“.

Pentru a confrunta pesimismul, infruntati sabloanele care duc catre o gandire pesimista: „Asa mi se intampla de fiecare data“.

Sau:„ Nimic nu merge bine“. Sau: „Asta mi se intampla numai mie…“ Ori: „Sunt doar o victima, asa se va intampla intotdeauna“.

Optimismul poate fi invatat. Va puteti ajuta copilul invatandu-l sa perceapa, ca temporare experientele negative; o experienta negativa este ceva izolat, nu personal, si sta in puterea lui sa schimbe experientele viitoare.

Va puteti ajuta copiii sa inteleaga ca nu sunt neajutorati si ca pot gasi solutii, astfel incat, data viitoare cand se lovesc de dificultati, sa actioneze diferit.

 

Cum sa gandim pozitiv

Ceva s-a intamplat, datorita anumitor motive care nu au neaparat legatura cu mine;

Exista modalitati de a actiona astfel incat sa schimb situatia;

In jocurile pe care le dezvolti cu copilul, poti identifica gandurile negative si il poti ajuta sa le schimbe;

Observa-ti modul in care te raportezi la evenimente. Copilul va copia ceea ce vede;

Atunci cand nu gasesti repede un loc de parcare, spui: „Stiam ca asta se va intampla, nu vom gasi loc de parcare“; sau „mai dam o tura si poate gasim un loc“;

Daca doresti sa iti ajuti copilul sa fie optimist, este necesar sa devii si tu mai optimista.

 

Anca Dumitrescu este psiholog Board Certified Behavior Analyst

Asociatia de Terapie Comportamentala Aplicata

 

Claudia Matei este psiholog, consultant in analiza comportamentala aplicata (BCaBA)

Asociatia de Terapie Comportamentala Aplicata

 

A consemnat Iuliana Alexa

Foto: shutterstock.com

Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii