Endometrioza m-a ajutat sa ma imprietenesc cu mine

Sunt momente in viata care ne schimba modul de gandire si prioritatile. Dupa lupta cu endometrioza, o cititoare a revistei Psychologies ne dezvaluie cum a schimbat-o aceasta boala. O lectie de viata care te poate ajuta si pe tine.

 

 

Pana la inceputul anului 2014 am trait, am simtit si am gandit in dezacord cu mine insami. Am trecut prin viata absenta, m-am lasat purtata de actiuni, de evenimente din exterior, de parerea oamenilor din jurul meu si mi-am neglijat trairile interioare. Exista o deconectare de sine.

Asteptam ajutor din exterior, de la sora mea, de la prieteni. De un an si jumatate am inteles si cred cu tarie ca tot ceea ce percepem in si din exterior este, de fapt, reflectarea fiintei noastre.

Si da, este adevarat ca anumite situatii se repeta in mod ciclic pana cand constientizam nevoia de schimbare.

Eu am inteles aceasta nevoie in urma unui eveniment dureros. Acum 4 ani spuneam familiei si prietenilor ca vreau sa plec din tara, ca Romania nu imi poate oferi ceea ce imi doresc.

Si, ca o confirmare a vorbei din batrani: „Ai grija ce-ti doresti pentru ca ti se poate intampla”, am cautat oportunitatea, iar in ianuarie 2013 eram „fericita” castigatoare a unui concurs ce a avut drept premiu o pozitie de manager in domeniul financiar, in Copenhaga.

Urma sa traiesc o experienta „transformatoare” ce avea sa reprezinte o treapta catre auto-cunoastere.

Iata-ma asadar aterizand pe pamant danez. Eu, doua valize verzi si un laptop rosu.

Inceputul a fost interesant, descopeream locuri si oameni noi, studiam si limba daneza, pe care nu o consider ca fiind cea mai usoara si melodioasa. Eu sunt iubitoare de limbi latine (spaniola este cap de lista).

In cateva luni insa, dorul de tara a aparut. Schimbarile in lant (tara, cultura, clima), absenta familiei, job-ul nesatisfacator au adus tristete, nopti nedormite, intrebari fara raspuns.

Mahnirea sufleteasca avea sa se reflecte in plan fizic.

Astfel, in octombrie 2013, in urma unui control medical, mi s-a comunicat ca am un chist endometriozic de 9 cm pe ovarul stang si doar interventia chirurgicala este solutia. Am plecat din tara cu o teama cumplita de operatie.

Frica care m-a insotit in lunile ce au urmat, gandurile nu tocmai pozitive, au alimentat si au determinat inrautatirea starii mele de sanatate. Generam, prin modul de gandire, ceea ce avea sa urmeze.

In ianuarie 2014 am fost operata de urgenta, ca urmare a unor complicatii, iar la o luna dupa acea interventie, insotita de sora mea, am revenit ACASA.

In avion, inainte de aterizarea la Bucuresti, am trait o emotie puternica, am plans de bucurie ca ma intorc in tara mea! Traisem lectia strainatatii si nu mi-o mai doream.

Au urmat luni in care am luptat cu mine sa-mi revin. Frica care ma coplesise pe parcursul bolii lasase urme.

Am avut marele noroc sa am alaturi oameni dragi care m-au ajutat enorm. Invatam, zi de zi, cate ceva nou despre mine. Cresteam cu pasi siguri.

Cautam diverse metode care sa ma ajute.

In august 2014 am ajuns in Toscana, ca participant la ceea ce s-a numit „Happy mind retreat”. Acolo am intrat in contact cu mindfulness-ul si meditatia, unelte ce s-au dovedit esentiale in procesul de „citire” a starilor, emotiilor, gandurilor proprii.

Incepeam sa inteleg ca exista o relatie puternica intre starile interioare si evenimentele exterioare.

Asa mi-am dat seama ca episodul dureros al bolii m-a ajutat sa ma redescopar si sa devin Gabriela de acum, cea cu pofta de viata, zambitoare, bucuroasa de fiecare noua zi. Gabriela care nu se mai plange cand ploua zile in sir.

Am invatat sa fiu recunoscatoare pentru ceea ce sunt si ceea ce am.

Privind retrospectiv, mi-am dat seama ca in ciuda bolii nu m-am intrebat si nici nu am intrebat Divinitatea: „De ce eu?” Parca intuiam ca acel eveniment dureros avea sa fie pasul pe drumul transformarii de sine.

Acum, la mai bine de doi ani de la acea experienta, sunt recunoscatoare si bucuroasa ca am reusit sa cresc, sa ajung sa-mi fiu propria ancora, sa ma iubesc si sa am mare incredere in mine.

Am ajuns sa ma traiesc si nu sa fiu traita de stari, de ganduri toxice.

Pas cu pas, folosind diverse unelte (psihoterapia, mindfulness, meditatie, hatha yoga) am invatat despre mine.

Am reusit sa imi schimb tiparul de gandire.

Acum las pur si simplu gandurile sa curga atunci cand apar.

Am inceput sa practic auto-observarea constienta.

Si asta ma ajuta mult in identificarea gandurilor, a credintelor, a starilor care imi afecteaza echilibrul interior.

Am ajuns sa fiu in dialog cu mine, pe un ton prietenos, fara critica.

Este incredibil cum schimbarea din mine a generat si in exterior „lumina”.  De cand sunt noua Gabriela am atras si atrag in jurul meu oameni luminosi si intamplari frumoase.

Este evident ca ceea ce sunt ACUM se oglindeste in jur!

Este fabulos sa simti, pur si simplu, asezarea fireasca a intamplarilor atunci cand iti lasi mintea libera, neincarcata cu deseuri. Da, suntem creatorii propriului vis si a propriei realitati!

 

 

De Gabriela B.

 

 

Citeste si:

Elibereaza-te de gandurile negative

Somatizare: emotiile care declanseaza boli

 

 

Foto: shutterstock.com

 

Comentează și tu
Recomandări
O sâmbătă seara în compania unei cărţi e mai bună decât o sâmbătă seara cu ceva pahare de alcool, cu o partidă mediocră de sex
O sâmbătă seara în compania unei cărţi e mai bună decât o sâmbătă seara cu ceva pahare de alcool, cu o partidă mediocră de sex

Am constatat că femeile sunt tot mai ieftine, iar bărbaţii profită de o partidă de sex oferită prea lejer. Am decis să vă scriu despre mâhnirea mea cu privire la aceste realităţi.

Citeste
Chiar nu vreau să mă mărit! De ce să risc un divorț pentru un bărbat care acum îmi place, dar peste trei ani s-ar putea să nu?!
Chiar nu vreau să mă mărit! De ce să risc un divorț pentru un bărbat care acum îmi place, dar peste trei ani s-ar putea să nu?!

Unii vor să se căsătorească cu orice preț! Alții, nu. Iată confesiunea unei femei care spune că nu vrea nici să se mărite, nici să facă copii. Îi e bine doar așa, în relație.

Citeste
Constelațiile familiale m-au ajutat să mă împac cu tata
Constelațiile familiale m-au ajutat să mă împac cu tata

Ai auzit despre constelațiile familiale, dar cum îi ajută ele pe cei care le frecventează? După 30 de ani Alexandra și-a reparat relația cu tatăl ei, iar Mara și-a dat seama că trebuie să își schimbe viața, altfel moare treptat pe dinăuntru.

Citeste
M-am îndrăgostit de un egiptean. De fapt, de imaginea mea despre orientali...
M-am îndrăgostit de un egiptean. De fapt, de imaginea mea despre orientali…

Am făcut o mare pasiune pentru un egiptean. Dar mi-a trecut rapid, la contactul cu realitatea. Recomand realitatea oricând. E mai bună decât imaginaţia.

Citeste
Mă bate pentru că este gelos și nu știu cum să îl fac să aibă încredere în mine...
Mă bate pentru că este gelos și nu știu cum să îl fac să aibă încredere în mine…

Am 24 de ani și de doi ani o relație cu Costin. Îl iubesc și îi sunt fidelă, dar nu mă crede. Acum un an a început să mă bată când e gelos. Îl iubesc și nu pot sta fără el. Nu știu cum să fac…

Citeste
Nu am putut să îi spun că am cancer, așa că m-am despărțit de el
Nu am putut să îi spun că am cancer, așa că m-am despărțit de el

Iubitul meu este un fost bolnav de cancer. A avut noroc și s-a vindecat. Dar trauma lui este mult mai adâncă de atât, iar sechelele nenumărate. I-am spus să se bucure de viață și șansa care i s-a dat. Apoi am aflat că am eu cancer. Stadiu terminal. M-am despărțit de el pentru că nu vreau să îi fac rău. Oricum nu mă poate ajuta…

Citeste