Endometrioza m-a ajutat sa ma imprietenesc cu mine

Sunt momente in viata care ne schimba modul de gandire si prioritatile. Dupa lupta cu endometrioza, o cititoare a revistei Psychologies ne dezvaluie cum a schimbat-o aceasta boala. O lectie de viata care te poate ajuta si pe tine.

 

 

Pana la inceputul anului 2014 am trait, am simtit si am gandit in dezacord cu mine insami. Am trecut prin viata absenta, m-am lasat purtata de actiuni, de evenimente din exterior, de parerea oamenilor din jurul meu si mi-am neglijat trairile interioare. Exista o deconectare de sine.

Asteptam ajutor din exterior, de la sora mea, de la prieteni. De un an si jumatate am inteles si cred cu tarie ca tot ceea ce percepem in si din exterior este, de fapt, reflectarea fiintei noastre.

Si da, este adevarat ca anumite situatii se repeta in mod ciclic pana cand constientizam nevoia de schimbare.

Eu am inteles aceasta nevoie in urma unui eveniment dureros. Acum 4 ani spuneam familiei si prietenilor ca vreau sa plec din tara, ca Romania nu imi poate oferi ceea ce imi doresc.

Si, ca o confirmare a vorbei din batrani: „Ai grija ce-ti doresti pentru ca ti se poate intampla”, am cautat oportunitatea, iar in ianuarie 2013 eram „fericita” castigatoare a unui concurs ce a avut drept premiu o pozitie de manager in domeniul financiar, in Copenhaga.

Urma sa traiesc o experienta „transformatoare” ce avea sa reprezinte o treapta catre auto-cunoastere.

Iata-ma asadar aterizand pe pamant danez. Eu, doua valize verzi si un laptop rosu.

Inceputul a fost interesant, descopeream locuri si oameni noi, studiam si limba daneza, pe care nu o consider ca fiind cea mai usoara si melodioasa. Eu sunt iubitoare de limbi latine (spaniola este cap de lista).

In cateva luni insa, dorul de tara a aparut. Schimbarile in lant (tara, cultura, clima), absenta familiei, job-ul nesatisfacator au adus tristete, nopti nedormite, intrebari fara raspuns.

Mahnirea sufleteasca avea sa se reflecte in plan fizic.

Astfel, in octombrie 2013, in urma unui control medical, mi s-a comunicat ca am un chist endometriozic de 9 cm pe ovarul stang si doar interventia chirurgicala este solutia. Am plecat din tara cu o teama cumplita de operatie.

Frica care m-a insotit in lunile ce au urmat, gandurile nu tocmai pozitive, au alimentat si au determinat inrautatirea starii mele de sanatate. Generam, prin modul de gandire, ceea ce avea sa urmeze.

In ianuarie 2014 am fost operata de urgenta, ca urmare a unor complicatii, iar la o luna dupa acea interventie, insotita de sora mea, am revenit ACASA.

In avion, inainte de aterizarea la Bucuresti, am trait o emotie puternica, am plans de bucurie ca ma intorc in tara mea! Traisem lectia strainatatii si nu mi-o mai doream.

Au urmat luni in care am luptat cu mine sa-mi revin. Frica care ma coplesise pe parcursul bolii lasase urme.

Am avut marele noroc sa am alaturi oameni dragi care m-au ajutat enorm. Invatam, zi de zi, cate ceva nou despre mine. Cresteam cu pasi siguri.

Cautam diverse metode care sa ma ajute.

In august 2014 am ajuns in Toscana, ca participant la ceea ce s-a numit „Happy mind retreat”. Acolo am intrat in contact cu mindfulness-ul si meditatia, unelte ce s-au dovedit esentiale in procesul de „citire” a starilor, emotiilor, gandurilor proprii.

Incepeam sa inteleg ca exista o relatie puternica intre starile interioare si evenimentele exterioare.

Asa mi-am dat seama ca episodul dureros al bolii m-a ajutat sa ma redescopar si sa devin Gabriela de acum, cea cu pofta de viata, zambitoare, bucuroasa de fiecare noua zi. Gabriela care nu se mai plange cand ploua zile in sir.

Am invatat sa fiu recunoscatoare pentru ceea ce sunt si ceea ce am.

Privind retrospectiv, mi-am dat seama ca in ciuda bolii nu m-am intrebat si nici nu am intrebat Divinitatea: „De ce eu?” Parca intuiam ca acel eveniment dureros avea sa fie pasul pe drumul transformarii de sine.

Acum, la mai bine de doi ani de la acea experienta, sunt recunoscatoare si bucuroasa ca am reusit sa cresc, sa ajung sa-mi fiu propria ancora, sa ma iubesc si sa am mare incredere in mine.

Am ajuns sa ma traiesc si nu sa fiu traita de stari, de ganduri toxice.

Pas cu pas, folosind diverse unelte (psihoterapia, mindfulness, meditatie, hatha yoga) am invatat despre mine.

Am reusit sa imi schimb tiparul de gandire.

Acum las pur si simplu gandurile sa curga atunci cand apar.

Am inceput sa practic auto-observarea constienta.

Si asta ma ajuta mult in identificarea gandurilor, a credintelor, a starilor care imi afecteaza echilibrul interior.

Am ajuns sa fiu in dialog cu mine, pe un ton prietenos, fara critica.

Este incredibil cum schimbarea din mine a generat si in exterior „lumina”.  De cand sunt noua Gabriela am atras si atrag in jurul meu oameni luminosi si intamplari frumoase.

Este evident ca ceea ce sunt ACUM se oglindeste in jur!

Este fabulos sa simti, pur si simplu, asezarea fireasca a intamplarilor atunci cand iti lasi mintea libera, neincarcata cu deseuri. Da, suntem creatorii propriului vis si a propriei realitati!

 

 

De Gabriela B.

 

 

Citeste si:

Elibereaza-te de gandurile negative

Somatizare: emotiile care declanseaza boli

 

 

Foto: shutterstock.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Am învățat să am grijă cui dau titlul de cea mai bună prietenă
Am învățat să am grijă cui dau titlul de cea mai bună prietenă

Am avut numeroase eșecuri sentimentale. Dar nicio despărțire nu m-a rănit mai mult decât cea de cea mai bună prietenă a mea. Pentru că, uneori, oamenii te pot surprinde tare neplăcut. Poate este și greșeala mea…

Citeste
Mult timp n-am avut succes în viață. Credeam că sunt introvertă, dar de fapt ai mei nu mă lăsau să îmi exprim părerile
Mult timp n-am avut succes în viață. Credeam că sunt introvertă, dar de fapt ai mei nu mă lăsau să îmi exprim părerile

Credeam că așa este firesc, să taci, să asculți și să îți ții părerile pentru tine. Asta pentru că ai mei mereu mă puneau la punct când încercam să vorbesc. Abia mai târziu am învățat că nu „trebuie” să fiu introvertă.

Citeste
Îmi doream copii, dar acum... mă mai gândesc
Îmi doream copii, dar acum… mă mai gândesc

Mereu mi-am dorit copii! Mă vedeam mămică încă de pe la 20 de ani, dar așa a fost viața încât 10 ani mai târziu nu prea am avut cu cine să-i fac. Acum, aș avea. Dar văzând cuplurile din jurul meu care au deja copii… am rămas pe gânduri dacă o fi o idee bună.

Citeste
Sunt dependentă de shopping online!
Sunt dependentă de shopping online!

Sunt introvertă de felul meu, iar să mă scoți din casă este o adevărată tortură. Și pentru mine, și pentru tine. Până acum îmi salvam bugetul de cumpărături (compulsive) tocmai prin refuzul de a fi între oameni. Mai nou, am dezvoltat o dependență pentru shopping online.

Citeste
Am nevoie de un partener inteligent și ambițios. Altfel, îmi pierd repede interesul.
Am nevoie de un partener inteligent și ambițios. Altfel, îmi pierd repede interesul.

Toți știm ce vrem de la un partener și avem dreptul la gusturi și așteptări diferite. Eu una, am înțeles că am nevoie de un partener inteligent și ambițios. Deși o astfel de relație nu e simplă, nu am rezistat în altfel de cupluri.

Citeste
Ghid de utilizare a unui șef dificil
Ghid de utilizare a unui șef dificil

Am un șef dificil. Nimic nou, nu? Ce faci însă, când șeful nu e dur și intransigent, ci un băiat de bani gata cu abilități intelectuale limitate? Eu am găsit un ghid de utilizare. Nu e simplu, dar măcar reduc stresul…

Citeste