Ruxandra Hule: „Folosesc performance-ul ca șansă pentru cupluri”

La performance-ul „Noi împotriva noastră” de la Muzeului Național de Artă Contemporană (MNAC) vin cei care „vor să-și scoată relația din carapace”, spune Ruxandra Hule.

Citește și:

Maria și Emilia Popescu: Mama mi-a acordat întotdeauna multă libertate

Cătălina Ponor – Gimnastica m-a învățat să admir perfecțiunea

Împreună cu cei doi participanți, artista vrea să descoperire noi modalități de exprimare a emoțiilor, gândurilor sau stărilor. Fiecare performance creează un spațiu unde participanții se întâlnesc în afara rutinei zilnice. Pornind de la acest performance, Hule va realiza un proiect mai vast, care va cuprinde instrucțiuni pentru cupluri.

Deși duo-ul se adresează în special cuplurilor, pot participa și prieteni care au un istoric împreună.

Care este miza performance-ului pentru cupluri?

Ruxandra Hule: Am vrut să construiesc un performance din care cei doi participanți să câștige. M-am gândit să dau ocazia oamenilor să se exprime în diverse moduri, poate să transmită lucruri pe care nu le-au zis, să se elibereze și în același timp să se responsabilizeze.

Personal, mi-am dorit mereu să existe genul de experiență semi-liberă în care eu și o persoană importantă pentru mine ne cunoaștem mai bine. De la asta am pornit, am vrut să existe un echilibru între rațional și creativ, stări care se regăsesc și în cele două emisfere ale creierului.  

Exercițiile sunt inspirate din idei simple, de dublu și dedublare, oglindă și oglindire, sunt lucruri practice care ajută la creșterea personală. Performance-ul este ca o șansă pe care eu am dat-o relațiilor.

 

Ca artistă, cum receptezi experiența directă cu publicul?

R. H.: Am avut nevoie de conexiunea cu oamenii. Mi-am dat seama că mă interesa să descopăr relații, să culeg cumva o rețetă a succesului, să documentez „chimia perfectă”.

Personal, sunt onorată să fiu martoră la atâtea secrete, cuvinte nespuse, exprimări unice, priviri inconfundabile, să fiu și eu o rotiță în tehnologia sufletească.

Încet-încet, m-am concentrat mai mult pe conexiunea dintre mine și duo, pe crearea unui cocon de siguranță emoțională, unde ei își pot împărtăși orice secret. O fac pentru ei și o fac în interiorul unui act artistic.

Cei care vin se așteaptă să-și scoată relația din carapace, vin hotărâți și curioși, iar eu apreciez calitățile acestea la oameni. Iar când cineva mă și îmbrățișează la final, simt că am făcut ce trebuia.

 

Ce este „chimia perfectă”, așa cum reiese din experiența performance-ului? Ce sfat ai da unui cuplu?

R. H.: Ceea ce am învățat este că oamenii au disponibilitatea de a se dedica, iar prin asta înțeleg crearea de spațiu pentru persoana de lângă ei.

Relația fiecăruia cultivă un spațiu și un timp de înțelegere, tandrețe și renunțarea la „buruieni” comportamentale personale, în numele unei a treia entități, create de cei doi.

E nevoie de multă practică. Ca să ajungi să iei ceva dintr-o relație implică, mai mult decât orice, să dăruiești: timp, spațiu, energie.

Sfatul, sau lecția de aplicat în fiecare relație este ajutorul, intenția autentică de a fi ceva ce îi lipsește celuilalt, de a fi un punct de sprijin, un stâlp, o sursă de inspirație.

Un înțelept necontemporan spunea că avem două urechi și doi ochi și numai o singură gură – o invitație la ascultare.

 

Ce înseamnă a fi cu cineva în ziua de azi?

R. H.: A fi cu cineva este un act de generozitate, elasticitate și suport. Nu putem trăi singuri și pentru asta avem nevoie de celălalt. Nu este cel mai accesibil proces, dar eforturile sunt răsplătite.

Reconcilierea a două mentalități este, în final, o dovadă de curaj care este caracteristică fiecărui om.

Prin asta ne asemănăm și ne deosebim în același timp, în funcție de nevoi, de schimbarea de care avem nevoie, de faptele sau lucrurile cu care ne identificăm.

 

Fiecare cuplu are propriul istoric. Există vreo temă care apare recurent?

R. H.: Am conturat niște reguli în interiorul cărora participanții – partenerii unui cuplu – sunt invitați să se joace. Un lucru care se repetă, foarte drag mie, este că, deși participanții pot alege să deseneze ce vor, mai toți aleg copilăria ca temă.

În al doilea exercițiu plastic, menit să ofere un context de concesie și cooperare în care doi negociază în timp real cum comunică (numai printr-un singur canal, cel plastic), apar reprezentări de case, oameni care se țin de mână, leagăn, copac, soare.

Fiecare duo are o bucătărie specifică, prea complexă pentru a fi descoperită numai la o singură cină.

Ce va urma?

R. H.: Faptul că devenim mai conștienți de puterea unei conexiuni și de propria noastră energie este foarte prețios în zilele astea. Partea materială, adică „documentele plastice” care aparțin oamenilor sunt, după părerea mea, interesant de împărtășit mai departe.

Faza următoare este să „public publicul”, să aduc în atenție culisele relațiilor – fie printr-o publicație, fie printr-o serie de expoziții.

Ar fi frumos ca perechile să-și recunoască materialul abstract, văzut alături de altele, și să și afle ce înseamnă (este o întrebare frecventă) cu ajutorul unui psiholog. Încă mă gândesc la o variantă cât mai interactivă și pentru oamenii care nu au luat parte la proiect.

Conexiunile invizibile care leagă oamenii sau desenele care au sens numai pentru persoanele care le fac sunt aproape indescifrabile, dar au o calitate specifică.

Ele sunt surprinse într-un moment unic care este înregistrat, materializat, documentat și apoi arhivat. E ca o fotografie a unui moment de îndoială sau surpriza, ca o frântură de electrocardiogramă, ca orice altceva din acest univers căruia noi îi dăm un sens.

„Noi împotriva noastră” se desfășoară la MNAC în cadrul lunii aprilie și va fi reluat pe parcursul anului 2018.

loading...
Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Valérie Cioloș-Villemin - Oricare dintre noi poate sfinți locul... sau nu
Valérie Cioloș-Villemin – Oricare dintre noi poate sfinți locul… sau nu

Valérie Cioloș-Villemin este trainer autorizat al programului de Reducerea Stresului prin Mindfulness (MBSR®), are un doctorat despre restructurarea economiilor în tranziție, a lucrat ca cercetător și, mai apoi, ca practician în evoluția sistemelor şi adaptarea actorilor economici la un mediu de afaceri în schimbare. Timp de patru ani, a contribuit la reforma economică din Republica Moldova și a coordonat biroul Agenției Universitare a Francofoniei (AUF). Dar iată cine este Valérie, conform propriei sale descrieri, exclusiv pentru Psychologies.

Citeste
Maria și Emilia Popescu: Mama mi-a acordat întotdeauna multă libertate
Maria și Emilia Popescu: Mama mi-a acordat întotdeauna multă libertate

Emilia Popescu și frumoasa ei fiică, Maria, ne spun ce cred ele că face relația mamă-fiică să fie indestructibilă peste timp.

Citeste
Oana Andoni - Îmi doresc să-i trezesc fetiței mele pofta de a citi cât mai mult
Oana Andoni – Îmi doresc să-i trezesc fetiței mele pofta de a citi cât mai mult

Oana Andoni este prezența aceea fină și discretă de la pupitrul știrilor PRO TV. Apare rar pe la mondenități, este o femeie care crede în lucruri profunde și, de aceea, lucrurile superficiale ale celebrității nu o stimulează. Principii clasice, la fel ca și frumusețea ei blondă…

Citeste
Ruxandra Hule: „Folosesc performance-ul ca șansă pentru cupluri”
Ruxandra Hule: „Folosesc performance-ul ca șansă pentru cupluri”

La performance-ul „Noi împotriva noastră” de la Muzeului Național de Artă Contemporană (MNAC) vin cei care „vor să-și scoată relația din carapace”, spune Ruxandra Hulea.

Citeste
Paula Herlo și Alex Dima - „Oamenii care mută munții din loc sunt eroii noștri“
Paula Herlo și Alex Dima – „Oamenii care mută munții din loc sunt eroii noștri“

Paula Herlo și Alex Dima sunt colegi la PRO TV. Ei realizează , alături de o întreagă echipă, emisiunea România, te iubesc. Sunt serioși și pătrunși de propria misie la serviciu – așa cum ar trebui să fie –, dar haioși în particular. Paula deține un premiu Emmy pentru munca ei și împreună sunt un fel de supereroi ai celor care au nevoie de eroi.

Citeste
Ana-Maria Brânză - „Râd mult și nu mă iau foarte în serios“
Ana-Maria Brânză – „Râd mult și nu mă iau foarte în serios“

Ana Maria Brânză este campioana olimpică la spadă și floretă. Are 33 de ani, un umor splendid și o relaxare care se transmite ca un curent de aer cald, plăcut. Este o campioană umană și simpatică, frumoasă și expresivă, o femeie care poate spune multe despre presiune, eșec și revenirea din înfrângere. Lecții de viață.

Citeste