CITESTI ACUM
Cum ne afectează traumele din copilărie relația de cuplu?

Cum ne afectează traumele din copilărie relația de cuplu?

cum-ne-afectează-traumele-din-copilărie-relația-de-cuplu

Relația dintre părinte și copil are un puternic impact în ceea ce privește tipul de atașament dezvoltat ulterior de către adult în relațiile sale. Dacă relația s-a bazat pe sentimentul de securitate si apartenență, iar copilul a simțit că este ascultat, acceptat cu toate gândurile și emoțiile sale de către părinți, acesta va dezvolta atașamente sănătoase pe viitor, fără a exista teama de a se exprima în mod autentic.

La polul opus însă, dacă copilul s-a simțit neacceptat, judecat și neascultat referitor la trăirile, gândurile și emoțiile sale, atunci ca mecanism de protecție, în psihicul său anumite părți vor fi exilate, dezvoltând așa numiții protectori meniți să protejeze adultul de sentimentele de rușine și tristețe sau durere resimțite în copilărie.

Strategiile de protecție pot fi cu efect pe termen lung (dezvoltarea comportamentelor ca autocritica, perfecționismul), sau cu efect imediat (de tipul mâncatului compulsiv, reacțiilor impulsive, comportamentului agresiv și impulsiv). În acest caz, adultul va dezvolta un atașament nesigur în două moduri:

  1. va atrage în mod inconștient parteneri nepotriviți alături de care va avea aceeași dinamică bazată pe un atașament nesigur, precum cea trăită în copilărie în raport cu părinții,
  2. în ciuda unui partener cu o anumită maturitate emoțională și cu o deschidere reală, adultul va proiecta propriile traume ale copilului interior rănit, creând conflicte care să mimeze relația bazată pe un atașament nesigur trăită în propria familie, reluând din nou poziția în care simțea aceeași rușine, teamă, tristețe.

Așadar, partea exilată va ieși la suprafață în contextul anumitor triggeri, moment în care adultul de cele mai multe va dezvolta comportamente menite să îl protejeze. Dinamicile cele mai frecvent întâlnite în relația de cuplu, ce sunt generate de către protectori, sunt următoarele:

Cuplurile prinse în cercul vicios al conflictelor – În care partenerii simt că trebuie să câștige autoritatea în fața celuilalt. Viața și relația de cuplu devin o luptă continuă pentru putere, o luptă care nu permite partenerilor să se manifeste autentic.

Partenerul ce face pe plac – Unul din parteneri întotdeuna face pe plac celuilalt partener care deseori este dominant. Partenerul care îi face pe plac celuilalt nu-și poate exprima în mod matur credințele sale reale și propriile nemulțumiri și nu poate impune propriilor limite din teama de a nu genera o ceartă care ar duce la o despărțire. Astfel, în spatele acestui comportament stă de fapt o parte exilată, un copil interior rănit ce are teama că va fi abandonat și pentru că asta să nu se întâmple apare o altă parte de protecție în psihic, gata să facă orice pentru a nu mai experimenta abandonul simțit în copilărie, poate chiar și în urma unui eveniment minor, ca atunci când mama a fost indisponibilă câteva momente atunci când copilul avea nevoie de ea.

Partenerul alpha – Cel care proiectează propriile emoții de tip frustrare, tristețe pe celelalt partener.

Partenerii cărora le este teamă să se vulnerabilizeze. – Astfel apare teama de intimitate, deoarece, consideră că nu sunt suficient de  buni pentru a fi iubiți. Ca atare se mențin distanți în aparență doar din nevoia de a se proteja de suferința trăită în copilărie.

Aceste aspecte se pot rezolva doar dacă adultul devine conștient de două aspecte:

  1. contextul transgenerațional, background-ul familial extins al acestuia, viețile părinților și bunicilor săi, comportamentele și convingerile transmise de-a lungul generațiilor referitor la relațiile de cuplu,
  2. relația directă cu părinții și părțile rănite din interiorul său. Conștientizarea se poate face prin plasarea următoarelor întrebari: Ce am simțit de fapt când am fost foarte nervos (tristețe, teamă)? Care a fost triggerul care a scos la suprafață acea parte din mine? Ce convingeri are acea parte din mine, acel copil interior rănit? Ce simt eu față de acest copil interior rănit?

De asemenea, conștientizarea se poate face acceptând toate aceste emoții ale acestor părți din interiorul nostru, cu dragoste, blândețe și compasiune. Deși procesul poate fi dificil la început, deoarece părțile exilate pot genera sentimente de rușine față de propriile traume și implicit o rezistență puternică, este esențial să înțelegem că nu este ceva în neregulă cu noi, ci că această carapace construită, diferită de cine suntem în mod autentic, a fost modul în care sistemul nostru s-a putut proteja.

Dacă vrei să explorezi mai mult părțile din interior care ies la suprafață în conflictele cu partenerul și să vindeci rănile profunde care stau la baza relațiilor tale nefericite și conflictuale, află mai multe despre metoda terapeutică Re-Generation.

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!