Now Reading
Cum invatam sa ne iubim

Cum invatam sa ne iubim

corp, acceptare, autoacceptare, imagine
Viata o simtim intai de toate cu ajutorul propriului corp. Rela­tiile cu el sunt di­fe­rite: dragoste, respin­gere, accepta­re… Din ce sunt fa­cute legaturile dintre mine si invelisul meu trupesc? Abordarea relatiei mele cu pro­priul meu corp este deseori dure­roasa, mereu complexa.

In fiecare dimineata, oglinda este interlocutorul nostru. Dupa o noapte nedormita, devine nemiloasa: „Cearcanele, grasimea, ridurile astea, nasul asta… Oribil!”. O privire critica ne reduce brusc corpul la o bucata de carne fara de se­duc­tie. Un simplu suras, apoi, ne reda farmecul. Relatiile cu imaginea de sine sunt marcate de nesiguran­ta.

Dar ce este imaginea de sine? Ne spune psihoterapeutul Dora Chelemen: „Imaginea de sine apare ca o expresie a modului in care noi ne vedem pe noi insine: cum a­ra­tam, cum gan­dim, cum simtim, cum inte­rac­ti­o­­nam, ce rol ne atribu­im in relatii. Imaginea de sine este cea care asigura coeziunea personalitatii noastre si este in autoevaluare continua. Imagi­nea de sine este con­taminata de dorinte si de modul in care ne e­valueaza cei din jurul nostru”.

Imaginea de sine, intre realitate si inchipuire

Imaginea despre noi nu are prea des legatura cu realitatea. Desi e slab, anorexicul se vede enorm. Si cel caruia ii e frica de un defect fizic isi des­copera, in fiecare clipa, o noua anomalie, pe care numai el o vede. Teoretic, trebuie sa stim care ne e i­ma­ginea publica si sa punem in re­latie ceea ce se crede despre noi si ceea ce stim ca suntem. Dora Chelemen precizeaza: „Putem vorbi de do­ua tipuri de complexe legate de corp: cele cauzate de o diformitate reala (malformatie din nas­tere, dupa un accident etc.) si com­plexe create de o distorsiune a i­ma­ginii corporale (persoana este normala din punct de vedere fizic, dar ea considera ca are un defect).

Terapia este diferita pentru cele do­ua tipuri de complexe. Pentru diformitatile reale, terapia urmareste ac­ceptarea propriului corp, dezvoltarea increderii in sine si regasirea si descoperirea a noi resurse, pe care le avem in interiorul nostru, cu totii. Pentru distorsiunea imaginii corporale se ca­uta puncte de legatura intre realitate si felul cum ne percepem. Se aplica tes­­tarea nivelului de adevar al gandurilor, care, de cele mai multe ori, sunt irationale, si in­lo­cuirea lor cu u­ne­le corespunza­toare realitatii“.

Eu si ceilalti

„Imaginea publica este o suma de roluri pe care ni le asumam in relatie cu ceilalti”, explica psihologul Dora Che­lemen. Cu cat imaginea de sine este mai buna, cu atat consideram ca detinem ce-i mai bun din ceea ce ve­dem la ceilalti. In schimb, „cand imaginea de sine nu este buna, discrepanta fata de imaginea publica este mare. Suntem u­nici, si aceste diferen­te dintre imaginea de sine si cea publi­ca au la baza fap­tul ca fiecare are propriile reprezentari despre el si despre lume. De aici rezulta diferente care duc la con­flict”, continua psihologul.

Citeste continuarea in revista Psychologies editia iulie/august.
.

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!