Now Reading
Cuplul, dragostea, copiii

Cuplul, dragostea, copiii

Revista Psychologies

cuplu, copil

Simti ca nu mai ai timp pentru asa ceva, ti-e teama ca il abandonezi pe cel mic, nu-ti sta mintea la asta, esti prea obosita… Specialistii iti recomanda sa nu lasi insa ca statutul de parinte sa il acapereze cu totul pe cel de femeie. Exista viata de cuplu si pentru mamici si tatici.

O seara romantica de weekend, pe care o astepti de la inceputul lunii… Dupa ce toate problemele de la serviciu s-au rezolvat, familia trece printr-o faza mai buna, iar casa ta pare mai curata si mai primitoare ca niciodata, simti ca este timpul pentru cateva ore alaturi de sot. La lumina lumanarilor sau pe canapea, savurand felul de mancare preferat si uitandu-va la filmul favorit sau, pur si simplu, discutand despre voi doi.

Atmosfera este din ce in ce mai intima si mai erotica, cand clarobscurul din camera este intrerupt de un glas suav de copil: „Maaaami, nu pot sa dorm, nu vreau sa stau singuraaaa!“. Da, copilul tau cel cuminte, pe care l-ai invatat atat de bine ce se cade si ce nu, cu a carui buna crestere te mandresti in parc sau in vizita la prieteni, are subit insomnii in miez de noapte si nu mai stie sa bata la usa. In mod surprinzator, dupa ce parfumul senzual al mult asteptatei seri a fost distrus cu desavarsire, puiul tau este vizitat iarasi de Mos Ene.

Iti suna familiar? Asta, pentru ca reinventarea relatiei de cuplu odata cu intrarea unui copil in viata noastra merge mana in mana cu acomodarea celui mic la intimitatea si erotismul dintre mama si tata. Este un proces de descoperire, uneori traumatic, de intelegere reciproca si de tolerare a granitelor afective ale fiecaruia.

Pentru mama, totul incepe din perioada sarcinii

Tulburari hormonale, variatii ale apetitului sexual, schimbari de dispozitie, probleme de ima­gine… Daca unele mamici se acomodeaza usor cu schimbarile de greutate si aspect, pentru altele este greu sa impace sta­tutul de femeie atragatoare cu sarcina.

Veronica, 37 de ani, traducatoare, isi aminteste cat de dificil a fost acest lucru: „Nu ma simteam bine cu burtica mea, nu ma placeam, mai ales cand Andrei dorea sa facem amor. Incercam sa o ascund, aveam o senzatie de jena. Desi imi doream sa fac sex, nu ma simteam bine in pielea mea, ma percepeam ca aratand penibil. Treptat, starea mea de disconfort ne-a facut sa rarim mult episoadele erotice. Acum imi pare rau pentru asta si, in acelasi timp, regret ca nu m-am bucurat de sarcina mea usoara si fara probleme cum as fi putut-o face“.

Dupa nastere

„Bunica imi spunea ca, pentru a deveni mama, ai nevoie de noua luni, si pentru a redeveni femeie tot de atat. Nu as fi chiar asa de pesimista ,insa, intr-adevar, mi-a luat ceva vreme sa imi revin la forma
fizica de dinainte, sa reusesc sa impac res­ponsabilitatea uriasa de a avea un nou-nascut acasa cu sexualitatea“, marturiseste Elena, 36 de ani, PR manager. Dar frustrarile, problemele de adaptare si grijile nu sunt doar ale ei. Si el trece prin momente dificile.

Matei, 34 de ani, economist, se bucura ca a reusit sa rezolve multe din aceste dificultati discutand cu sotia lui.

Editare de Irina Buda
Foto: Guliver/Getty Images

Citeste continuarea in revista Psychologies, editia lunii ianuarie-februarie.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top