Exista iubire dupa inselare?
Fidelitatea este o problema specifica in ziua de azi. Ne-o dorim, o cautam, denuntam abuzurile, dar intelegem greseala la un prieten si o iertam cand suntem faptasii. In mod normal, fiecare isi determina limitele si interdictiile, evitand promisiunile imposibile. Infidelitatea sexuala nu mai e un subiect tabu. Dar cat de mult suntem capabili sa o acceptam sau sa o intelegem?
I-am fost fidela lui Victor, sotul meu, cinci ani“, povesteste Ioana, 29 ani. Intre noi a fost o dragoste cum nu s-a mai vazut. Nici macar nu era nevoie sa vorbim ca sa intelegem ce ne doream fiecare. Dar, intr-o zi, foarte atrasa de un barbat, am avut o aventura care m-a facut sa ma simt vinovata, pana cand Victor a aflat si mi-a spus: «Nu ne-am propus ca fidelitatea sa se rezume la sexualitate. Nu spun ca ce ai trait nu ma face sa simt teama, dar tu nu vrei sa ma parasesti si nici eu nu vreau sa ma despart de tine – asadar, fidelitatea noastra se situeaza la un alt nivel».“
Daca a avea relatii sexuale in afara cuplului nu mai este sinonimul tradarii, atunci unde se plaseaza fidelitatea in cazul cuplurilor contemporane? „Ceea ce ma leaga de George, sunt acele plimbari in parc pe care le facem de mai bine de 15 ani, copilul pe care il avem, rasaritul soarelui la tara, in fata casei pe care am construit-o impreuna “, spune Luiza, 43 ani. „Ceea ce ne sudeaza relatia este ca suntem un refugiu unul pentru altul. Daca as distruge asta, m-as distruge pe mine. Totusi, riscam prin libertatea noastra sexuala. Pentru ca, pentru mine, a seduce este o placere la fel de intensa ca aceea cand imi iese bine un concert, eu fiind muziciana.“ Exista o stare de tensiune in cuplurile actuale, tocmai din aceasta dorinta de a-ti pastra libertatea. Seductia este o forta, chiar daca risti sa te intorci din drum. Cand incepi sa parcurgi acest drum, observi ceea ce este unic si de neinlocuit in relatia cu persoana iubita, la care revii in mod permanent, si pe care o alegi si realegi in permanenta.
Escapade versus casnicie
„Inainte de a ne casatori, am discutat mult“, povesteste Ionut. „De cand o cunoscusem pe Cristina, nu avusesem aventuri, dar ma stiam suficient de bine (aveam 27 de ani) incat sa cred ca aceasta intelepciune n-avea sa dureze mult. Si nici ea nu dorea sa renunte la acea energie adusa de intalnirile extraconjugale. Atunci, care ar fi pentru noi limitele? Ne-am dat seama ca fiecare astepta de la celalalt sa fie cat mai discret posibil, deoarece gelozia este o emotie dificila si este mai bine sa o eviti. Am respectat mereu acest lucru, si Cristina la fel, sunt sigur. Nu inseamna ca, daca facem dragoste cu altcineva, nu ne tinem de cuvant.“
Daca aceste juraminte nu se mai refera la sexualitate, ramane nevoia si dorinta unei fidelitati, la un anumit nivel, intre cei doi parteneri, ca un juramant tacit de respect reciproc. Cuplurile, de regula, stabilesc reguli de comun acord. Isi cunosc limitele si nevoile, stiu care sunt barierele relatiei lor si care sunt regulile ce nu trebuie incalcate. Aceste reguli difera de la un cuplu la altul, fiecare stabilindu-si prioritatile si trasaturile definitorii ale relatiei.
Cristina afirma: „Ceea ce uneste este obisnuinta, dar este o obisnuinta delicioasa. Este un fel de prietenie profunda, pe care nu o am cu nimeni altcineva“. Pe de alta parte, conditiile se rotesc in jurul unui respect reciproc. Fidelitatea sexuala poate fi permisiva, dar insotita de discretie si de protejarea teritoriului comun.
Text de Irina Buda
Foto: Guliver/Getty Images
Citeste continuarea in revista Psychologies, editia lunii iunie.
