Now Reading
Exprimarea creatoare – o cale către tine

Exprimarea creatoare – o cale către tine

exprimarea-creatoare-o-cale-către-tine

Te înverşunezi, te zbaţi, renunţi, reiei, te străduieşti să realizezi cât mai multe, să-i impresionezi pe ceilalţi, încerci să fii pe măsura aşteptărilor părinţilor, bunicilor, profesorilor, colegilor, prietenilor, şefilor, cauţi aprecierea şi afecţiunea celorlalţi, acceptarea lor, stima lor, doreşti să te afirmi, să deţii cât mai mult, să faci cât mai multe.

Dar câte din acţiunile tale sunt alegerile tale deliberate, lucide, conştiente, simţite? Câte te satisfac plenar şi te ajută să te construieşti pe Tine?

E important să-ţi atingi scopurile, să te realizezi profesional, să ai postul tău, casa ta şi pentru asta trebuie să plăteşti un preţ al eforturilor asidue, al unor renunţări şi compromisuri. Dar există un sacrificiu la care nu trebuie să renunţi: la Tine! Să nu te mutilezi, să nu te schingiuieşti (ignorându-ţi şi reprimându-ţi diverse părţi ale tale care sunt importante în ascensiunea ta socială, materială) pentru pretinsa realizare. Să nu pierzi contactul cu Tine.

Acumulezi informaţii, acumulezi averi, îţi faci „relaţii” şi încetul cu încetul ajungi să te sufoci sub toate aceste achiziţii minunate Şi mori încet, neştiind că adevărata bogăţie izvorăşte din Tine. Fiecare achiziţie poate fi încă o piatră preţioasă ce se interpune între tine şi Tine, ce te îndepărtează de ceea ce-ţi este unic şi profund. Căutând să deţii comori fabuloase aflate în exteriorul tău, s-ar putea să te pierzi în ele. Căutând în interior, încercând să exteriorizezi comoara de acolo, poţi avea surpriza să te trezeşti mai viu, mai autentic, mai împlinit.

Încercând să fii într-un anume fel, s-ar putea să respingi anumite părţi ale tale, care nu concordă cu imaginea pe care vrei să o ai în ochii Tăi, sau pe care vrei să o oferi altora. Teama de a fi respins de ceilalţi Te poate determina să te respingi tu însuţi, nerecunoscându-ţi sau nemanifestându-ţi acele trăsături, trăiri, reacţii emoţionale pe care crezi că ceilalţi le consideră blamabile, indezirabile. Iar partea împinsă înapoi îşi cere drepturile, dar într-un limbaj la care, în general, suntem surzi. Neexprimându-te, acumulezi tensiuni emoţionale care te blochează şi epuizează. Nu pentru că nu ai mai avea energie, ci pentru că este împiedicată să circule. Stagnează undeva, sau simţi că se scurge printr-o misterioasă falie a fiinţei scindate. Rezultatul reprimării? Apatia, deprimarea.

Când te exprimi, energia curge în exterior, nu rămâne blocată în tine, nu te erodează interior. Las-o să izvorască în afară, pură, nealterată de bariere, cenzuri.

Într-un grup de dezvoltare personală eşti solicitat să te exprimi şi în alte modalităţi, mai puţin utilizate în viaţa cotidiană, prin metafore verbale sau corporale. Acestea permit realizarea unei legături rapide cu inconştientul şi aducerea în conştiinţă a unor conţinuturi ale lui. Astfel, ţi se poate revela ceva din tine care până acum îţi era ascuns. Şi totodată, se degajă şi energia captivă în acele conţinuturi. Insight-ul nu e doar revelator, ci şi revitalizant.

Prin feed-back-ul primit de la ceilalţi, datorită manierei lor diferite de a vedea lucrurile, te poţi vedea tu insuţi într-o altă lumină, din alt punct de vedere, şi poţi descoperi trăsături, modele comportamentale, strategii relaţionale, pe care nu ştiai că le ai, sau nu voiai să recunoşti că sunt atât de pregnante. Astfel, te înţelegi mai bine, îţi ajustezi imaginea de sine, îţi poţi clarifica unele probleme şi realizezi un mai bun contact cu tine şi cu ceilalţi. Iar atmosfera suportivă, de deschidere, receptivitate, acceptarea ta de către ceilalţi aşa cum eşti, cu toate hibele tale, te va ajuta să te autoaccepţi şi să te exprimi cu şi mai multă uşurinţă într-un context social obişnuit şi să fii din ce în ce mai mult tu insuţi, în orice împrejurare.

Încearcă să faci totul într-o manieră personală, să vorbeşti, să acţionezi din inimă, implicându-te cu totul, exprimându-te plenar.

De profunzimea contactului cu tine depinde profunzimea contactului cu ceilalţi. Autenticitatea şi consistenţa întâlnirii cu altul depinde de gradul tău de participare emoţională, de rezonanţa ta, de cât de prezent eşti, simultan cu inima, mintea şi corpul.

Golul pe care-l simţi uneori e dat de distanţa dintre tine-exterior, mască, robot, Persona, şi Tine-interior, autentic, profund, Sine. Cu cât de apropii mai mult de Tine, exprimându-te, cu atât senzaţia de gol se diminuează şi te simţi mai satisfăcut. E o iluzie să crezi că ceilalţi te pot umple cu ceva. Dacă totuşi simţi asta, e pentru că probabil, a fost un contact autentic, ce a redus distanţa dintre tine şi Tine.

Încearcă să-ţi faci timp şi de Tine. Lasă deoparte gândul la obligaţii, grija zilei de mâine, goana după realizare. Oferă-ţi câteva clipe de libertate şi bucurie, de comunicare cu Tine. Scrie în jurnal, desenează, dansează, cântă, fă ceva foarte personal, care să te exprime. Ţi se pare treabă de copil? Foarte bine. Fii copil! Redescoperă libertatea jocului, bucuria de a fi.

Îţi propun să iei un set de culori, îţi recomand pastelurile. Sunt moi şi e uşor să lucrezi cu ele. Priveşte-le cu atenţie. Remarcă forma lor, variatele nuanţe pe care le au, aranjarea lor în cutie.

Răstoarnă-le, amestecă-le, joacă-te cu ele, explorându-le, explorându-te. Închide ochii şi alege una la întîmplare. Simte forma, netezimea, duritatea ei. Miroase-o şi vezi dacă îţi place aroma ei. Cu ce seamănă? Îţi aduce aminte de ceva?

Acum încearcă să ghiceşti ce culoare e. Nu te gândi, spune repede primul nume care-ţi trece prin cap. Deschide ochii şi vezi dacă ai ghicit. Cum te simţi acum că ai intuit sau nu după ce ai ales? Îţi place culoarea asta? Ce stare îţi provoacă?

Dacă vrei să o explorezi mai mult, trasează câteva linii cu ea pe foaie. Ţi-a fost uşor, ai simţit vreo rezistenţă? Cum sunt liniile tale? Curbe lejere, ample, armonioase sau zigzaguri tremurate, zbârcite, tensionate? Sesizezi vreo formă sau e doar un amestec nebulor? Dacă simţi nevoia, mai adaugă ceva, transformă-ţi desenul.

Ce mână ai folosit? Acum închide ochii, repetă experienţa, dar utilizează cealaltă mână. Ce diferenţe sesizezi? Cum te simţi acum? Ce-ai descoperit?

Acum bucură-te de întreaga varietate de culori. Foloseşte-le pe toate, în ordinea în care te atrag, vezi ce poţi face cu ele, descoperă multitudinea de nuanţe ce se formează prin combinarea lor, descoperă infinitatea de forme pe care le poţi face, descoperă gama variată a emoţiilor şi sentimentelor pe care le poţi exprima astfel. Şi te descoperi liber, spontan, creativ.

Foaia şi culorile îţi sunt prieteni fideli. Îi ai mereu alături, te pot ajuta oricând să te regăseşti. Sunt disponibili dacă tu eşti disponibil.

Poţi folosi şi un suport muzical pentru acest exerciţiu şi pentru următorul. Te poate ajuta să renunţi la controlul raţional, să-ţi activeze emisfera dreaptă.

Pentru acest experiment foloseşte nişte tuburi de Tempera, doar culorile de bază: galben, albastru, roşu şi negru. Cred că ai mai pictat când erai copil. Îţi mai aduci aminte cum obţineai celelalte culori, combinându-le pe cele principale? Dacă nu, cu atât mai bine, vei redescoperi acum.

Pune culori pe-o farfurie, placă de lemn sau carton şi apoi înmoaie-ţi degetele în ele. Ce senzaţie ai? Acum amestecă-le pe rând şi vezi ce obţii. Uite câte nuanţe poţi folosi! Cum te simţi acum, când le descoperi?

Ia o foaie mare, cât mai mare şi pictează pe ea direct cu degetele. Începe din partea care te atrage cel mai mult (colţ sau centrul foii) şi poartă-ţi mâinile, treptat, pe întreg cuprinsul hârtiei, umplând-o cu culori şi forme semnificative pentru tine. Fă gesturi ample, din ce în ce mai degajate, schimbă ritmul, schimbă-ţi locul.

Mişcă-te de-a lungul şi de-a latul, de-a curmezişul foii tale, cufundă-te în pictura ta, pierde-te în culoare şi formă. Abandonează-te senzaţiilor, emoţiilor, lasă mâinile tale să grăiască ce simţi.

Apoi ridică-te şi depărtează-te. Priveşte-ţi desenul de la distanţă, din cât mai multe unghiuri şi revino, acum îmbogăţit de multiplele perspective şi continuă-ţi opera.

Când consideri că ai terminat, depărtează-te iar şi priveşte-o, lăsându-te pătruns, îmbibat de ceea ce vezi. Încearcă să exprimi ceea ce simţi printr-un sunet, printr-o succesiune de sunete, printr-un cântec.

S-ar putea să fii surprins de ceea ce auzi, să nu fie ceea ce credeai sau intenţionai, s-ar putea să nu-ţi placă vocea pe care o descoperi acum. Poate că are multe asperităţi, stridenţe. Poate că sesizezi în ea şi alte nuanţe emoţionale decât cele pe care le resimţi, poate emoţii uitate sau ascunse în cotloanele adânci. Oricum ar fi, n-o judeca, n-o respinge, n-o opri. Ascult-o cu atenţie şi căldură şi vezi ce-ţi spune despre Tine. Accept-o aşa cum e şi las-o să se manifeste. Descoperă puterea care se află în vocea ta, forţa ei vibratorie care-ţi cuprinde întreg corpul. Însoţeşte aceste sunete cu gesturi. Lasă vibraţia sonoră să-ţi dirijeze mişcările mâinilor, picioarelor, trunchiului, capului. Permite întregului corp să se pună în mişcare şi descoperă zonele rigide, dureroase, imobile. Concentrează-ţi atenţia asupra lor, îmbrăţişează-le cu vibraţia vocii tale, masează-le încetişor şi ritmic.

Poţi face acest experiment împreună cu o persoana apropiată. Vei afla cât de bine comunicaţi non-verbal, cum gestionaţi teritoriul comun, dacă se produc conflicte, lupte de acaparare a spaţiului, vei afla dacă eşti dominator în relaţie, căutând să-ţi împui imaginea reprezentată, dacă eşti dominator în relaţie, dacă eşti receptiv şi ţii cont de ceea ce face celălalt, dacă-i intuieşti intenţiile, dacă-l simţi departe, indiferent, în competiţie cu tine sau aproape, alături de tine, construindu-vă împreună relaţia şi recreându-vă într-un proces de dăruire mutuală. Afli cât de bine vă armonizaţi şi descoperi o altă modalitate de a comunica şi de a creşte împreună.

Într-o activitate creativă realizată repetat (de unul singur) descoperi că te poţi simţi excelent când eşti numai cu tine, că te-ai eliberat de nevoia excelent când eşti numai cu tine, că te-ai eliberat de nevoia compulsivă de a fi cu ceilalţi, de teama şi anxietatea de a fi singur, pentru că acum îţi dăruieşti tu însuţi ceva preţios, ceva autentic şi profund din tine. Te simţi mai sigur, mai încrezător, mai vioi. Eşti conştient de resursele tale, de capacitatea ta de a transfigura şi sublina suferinţa, frustrările, dezamăgirile, de a te recrea. Este o experienţă ce permite unor conţinuturi care zăceau în inconştient să iasă la iveală, şi odată cu ele, şi energia pe care o conţin. Este o experienţă hrănitoare, vitalizantă, înnoitoare. Şi te regăseşti bine aşezat în centrul fiinţei tale.

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!