Laura Codruta Kovesi: „Apreciez spiritul de echipa, simplitatea, corectitudinea.“

laura codruta kovesi

Pe Laura Codruta Kovesi am convins-o foarte greu sa fie pe coperta Psychologies pentru ca nu-i place publicitatea, si apreciaza munca asidua, corecta si discreta. Cu toate acestea, dupa ce am cunoscut-o, am realizat ca este cu totul altfel decat o percep majoritatea oamenilor. Este autoironica, are un umor sanatos, o atitudine calma si calda. Cea mai puternica femeie din Romania este de fapt un personaj tare placut.

 

Care credeti ca e relatia dintre putere si feminitate? Au femeile destula putere in societatea romaneasca de azi?

Laura Codruta Kovesi: Nu stiu daca exista o conexiune directa intre putere si feminitate, sau intre putere si calitatea de a fi barbat. Cred ca puterea poate fi detinuta si de o femeie, si de un barbat, la fel bine.

Mai important e felul cum se exercita puterea respectiva. Faptul ca esti femeie te influenteaza in maniera ta de a exercita puterea?

Eu nu simt asta… Cred ca tine de personalitatea si de caracterul fiecaruia. Acestea sunt esentiale cand detii puterea. Poti fi o femeie puternica sau un barbat puternic indiferent de mediu si de meserie.

Daca e sa analizez situatia mea, va pot spune ca lucrez intr-un mediu care, cu ceva timp in urma, era destinat cam 90% barbatilor.

Primul lucru pe care il auzeai cand te angajai in Procuratura era: „Procuratura nu-i pentru femei“. Chiar si repartizarile in functie se faceau in favoarea baietilor.

Primii intrau baietii, isi alegeau posturile convenabile, apoi fetele alegeau dintre posturile care mai ramaneau. Iata ca, in 20 de ani, s-au schimbat mult lucrurile.

Acum nu mai avem discriminare nici in felul cum accedem in profesie, nici pentru ocuparea unei functii de conducere.

Eu cred ca poti fi un bun procuror si daca esti femeie, si daca esti barbat. Felul cum iti faci meseria tine de profesionalism, nu de gen.

 

Au femeile mai multe de demonstrat in meseriile acestea competitive?

L. C. K.: Daca lucrezi intr-un domeniu specific barbatilor, da, trebuie sa muncesti mai mult ca sa dovedesti ca esti la fel de buna ca un barbat.

Sigur, e cazul tuturor profesiilor unde barbatii predomina. In Armata sau in oricare domeniu unde este nevoie si de forta fizica.

In general, atunci cand lucrezi intr-un mediu predominant masculin, trebuie sa faci un efort mai mare sa dovedesti ca esti la fel de competitiva ca ei.

 

Credeti ca feminismul mai are lupte de dat in Romania?

L. C. K.: Da, mai sunt lucruri de castigat. Mai ales pentru schimbarea mentalitatilor. Inca exista ideea ca femeile trebuie sa „stea la cratita“, ca femeile nu ar trebui sa faca anumite activitati sau profesii.

Mai sunt lucruri de schimbat, dar nu cred nici in derapajele feministe. Daca intr-o institutie exista un post de conducere liber, simplul fapt ca esti femeie nu ar trebui sa fie un avantaj in fata barbatilor.

Poate sunt un pic subiectiva. Spre exemplu, eu am fost prima femeie procuror-general din Romania. La vremea respectiva, a fost mare surpriza, pentru ca eram femeie si pentru ca eram tanara – aveam 33 de ani –, desi aveam vechimea profesionala necesara.

Multi nu mi-au dat sanse la vremea aceea, nici macar dintre amicii mei. Imi spuneau ca nu voi reusi sa rezist mai mult de sase luni. Pentru ca eram femeie si pentru ca eram tanara.

 

Au romanii cultura politica?

L. C. K.: Nu vreau sa emit un punct de vedere fals, pentru ca nu activez in domeniul politic. Dar cred ca mai sunt lucruri de facut.

Vedem politicieni investigati pentru coruptie. Si ei reusesc, in continuare, sa obtina voturi! E un fenomen pe care, juridic, ne este greu sa-l explicam.

Poate ca ar trebui sa existe interdictie clara de a accede in acele functii publice daca esti condamnat si poate chiar daca esti anchetat.

Ca magistrat, primesti anumite calificative ca sa avansezi, dai examene. Ca politician, poti primi voturi chiar daca esti trimis in judecata sau chiar condamnat!

Statele Unite au o femeie-candidat la postul de presedinte. Stim ca, atunci cand avem manageri femei in companii, starea generala de bine a organizatiei este superioara.

 

Credeti ca exista atuuri tipic feminine intr-un job de conducere?

L. C. K.: Sigur, este o evolutie a societatii faptul ca vedem o femeie care se lupta cu barbatii in campania electorala. Si poate mai si castiga!

Pentru aceste pozitii la nivel inalt, pentru femei, este mai greu. Oamenii asociaza, in continuare, notiunea de „presedinte“ cu un barbat, cu „cel mai puternic om din stat“.

O femeie trebuie sa dovedeasca faptul ca poate ocupa functia, si pentru ea competitia este mai dificila. Sunt intrebari si provocari specifice, care rezulta din faptul ca e femeie. Atuuri? Pot sa raspund doar pentru sistemul de justitie.

Conteaza, cred, profesionalismul si aptitudinile manageriale, in general, indiferent daca esti femeie sau barbat. La noi, rezultatele sunt aproximativ aceleasi.

Categoric, sunt si cateva atuuri feminine. Diplomatia, constiiciozitatea… Femeile sunt mai aplicate, pregatesc mai minutios anumite activitati.

 

Ce poate fi un dezavantaj pentru femei?

L. C. K.: Femeile au uneori si activitati suplimentare, in comparatie cu barbatii. Ele au grija de copii, de casa si toate astea le incarca suplimentar, pe langa functia de conducere pe care o exercita. Si atunci, devine important sa faci echipa cu partenerul de viata.

Daca aceste sarcini sunt impartite echitabil, atunci sigur ca o femeie poate sa faca mai bine fata sarcinilor de la birou. Deci, da, femeile trebuie sa faca un efort suplimentar.

 

Daca fetele si femeile ar fi educate sa isi ceara drepturile, s-ar mai echilibra situatia inegalitatii domestice in timp?

L. C. K.: Cand ceri drepturi, trebuie sa te gandesti si la responsabilitati. Tinerele trebuie sa ceara acest lucru, dar vor avea si responsabilitati.

Daca iti imparti la domiciliu sarcinile, nu e o premisa suficienta sa fii foarte buna la serviciu. Depinde de cat de mult iei in serios ceea ce faci. Educatia pentru tinere nu trebuie sa aiba la baza numai si numai principii feministe.

 

Daca ati reforma sistemul de invatamant, care sunt informatiile la care ati expune copiii?

L. C. K.: Mi-e greu sa am o opinie obiectiva fara sa lucrez in domeniu. Insa din ceea ce observ la tinerele generatii cu care ne intalnim, cert este ca ar trebui sa existe anumite informatii care ii responsabilizeaza, sa afle despre ceea este legal si ilegal, despre consecintele unor fapte antisociale.

Cred ca in acest domeniu ar trebui educati. Unii tineri spun ca au dreptul sa mearga la scoala gratuit. Cand ii intrebi de obligatii, nu stiu ce sa raspunda.

Am mai observat ca le lipsesc abilitatile practice, multi sunt buni la teorie, dar daca ii pui sa rezolve o situatie reala, le vine greu sa aplice teoria invatata.

Asadar, as pleda pentru un sistem de invatamant mai practic. Principii despre ce poate si ce nu se poate.

Apoi o educatie morala, drepturi civile, legile de baza, ca sa stii cum sa actionezi cand te lovesti de anumite lucruri in viata (ai un accident, esti victima unei infractiuni, cum poti contesta o hotarare judecatoreasca etc.).

 

Sa vorbim de lucruri mai personale. Ce carti citeati cand erati eleva si studenta?

L. C. K.: In primul rand, lecturile suplimentare. Mama a predat limba si literatura romana. Ea fiind profesoara si tata procuror, eram mereu inconjurata de carti, citeam cam tot ce aparea la Editura Biblioteca pentru Toti, unele imi placeau, altele nu.

Dar mereu duceam la final cartea, sa vad cum se termina. Nu citeam ultimele pagini ca sa aflu finalul, pentru ca imi placea sa citesc povestea!

Prin liceu, cand am decis ca vreau sa fac Dreptul, am inceput sa citesc carti politiste, sa aflu cum se rezolva enigma…

 

Cum ati vrea sa fiti perceputa de cititorii Psychologies?

L. C. K.: E greu sa vorbesti despre tine insati. Eu cred ca sunt un om simplu, modest, serios, care tine la principii. Imi place sa ma amuz, uneori de mine insami, alteori de altii.

Apoi impreuna cu ei. Cred ca incapatanarea este defectul meu, dar eu ii spun consecventa. Tin sa duc lucrurile la bun sfarsit.

 

In mod voit, v-am adresat aceasta intrebare, destul de generala, pentru ca voiam sa vad cum va definiti dvs. Lumea nu stie multe despre Laura Codruta Kovesi, cea de dincolo de functie.

L. C. K.: Oamenii au surprize cand vad ca am o viata foarte normala. Ca imi fac singura cumparaturile la piata sau ca imi gatesc singura.

Sunt surprinsi cand afla ca imi calc singura hainele sau ca merg pe munte. Sunt uimiti ca ma vad in parc sau cumparand o inghetata.

Nu fac lucruri diferite pentru ca am acest statut profesional… Dar, da, sunt mai vizibila, oamenii ma vad mai des.

Insa eu, personal, nu m-am schimbat, am aceiasi prieteni de dinainte de a fi in aceasta functie. Si 90% din lucrurile pe care le fac azi sunt la fel cu cele de dinainte.

 

Cum va relaxati?

L. C. K.: Tot prin lucruri simple. Ma uit la un film, citesc, fac mult sport. Ma plimb. Am zile cand ma duc pe jos catre casa si asta ma relaxeaza.

Ascult orice fel de muzica, depinde insa de dispozitie. Am avut o perioada cand ascultam muzica populara, atunci cand lucram la Bruxelles si imi era dor de casa.

 

Care sunt calitatile care va fac sa apreciati pe cineva?

L. C. K.: Spiritul de echipa, seriozitatea, simpli­tatea, corectitudinea… Imi plac oamenii ne­­com­plicati, care nu incearca sa para altfel decat sunt si sunt naturali in ceea ce fac.

 

Care sunt viciile care va fac sa detestati pe cineva?

L. C. K.: Ipocrizia si egoismul.

 

Pe cine ati admirat in viata?

L. C. K.: Pe toti cei care au reusit sa faca ceva in viata ori pentru tara lor. Cand eram mica si jucam baschet, imi admiram colegele, imi admiram chiar si adversarii. In general, admir oamenii care muncesc si sunt seriosi in ce fac.

 

Aveti un moto?

L. C. K.: Nu am un moto, dar am niste principii de viata dupa care ma ghidez. Cred ca, daca suntem corecti, nu ni se poate intampla nimic rau.

Pentru ca, indiferent de zgomotul de moment, adevarul iese la lumina. Mai cred ca, atunci cand faci lucrurile temeinic, vei avea si rezultate. Acestea sunt principiile mele.

 

Care este ideea dvs. despre fericire?

L. C. K.: Sa te duci cu bucurie acasa si la munca. Pe mine, lucrurile simple ma fac fericita: o cafea cu prietenii, timpul petrecut cu familia, sa merg pe munte cu prietenii…

Lucruri simple. Nu ar trebui sa facem eforturi ca sa fim fericiti.

 

Aveti eroi in viata de zi cu zi?

L. C. K.: Eu asociez notiunea de „erou“ cu cei care fac lucruri cu adevarat mari. Sunt eroi aceia care pot spune ca au facut ceva pentru tara lor, sunt eroi cei care trec prin intamplari grele in viata si razbesc, eroi sunt cei care, cu efort si constiinciozitate, obtin lucruri bune si importante pentru ei sau pentru altii.

 

Care este cea mai mare implinire a dvs?

L. C. K.: Aceea ca merg cu bucurie acasa si la birou.

 

Foto: Sebastian Enache

A consemnat Iuliana Alexa

 
Comenteaza si tu
Cautare
 
coperta-psy-mai
Vrei sa te simti mai bine in propria piele, sa ai mai mult succes la job si relatii de calitate? Pentru asta trebuie sa iti cresti stima de sine! In revista Psychologies, editia de mai, iti spunem ce ai de facut pentru...
Detalii revista
Aboneaza-te la newsletter