Now Reading
Să învăţăm să ne acceptăm calităţile!

Să învăţăm să ne acceptăm calităţile!

să-învăţăm-să-ne-acceptăm-calităţile

Maria este o prezență solară. Mereu luminoasă, tonică și plină de viață, fără a fi ostentativă. Stă în fața mea la terasă, răsucind tandru urechiușele micuței Souri, cățelul pe care nu l-a lăsat o clipă din brațe cât am vorbit. Și am vorbit mult, bucurându-ne de o conversație vie și sinceră. Pe social media, Maria este una dintre acele rare persoane pe care îți face mare plăcere să le vezi oricând. E naturală, iar când râde, râde din toată inima.

Psychologies: Cum ai ajuns să fii model?

Maria Andrei: Dintr-o întâmplare – de altfel, nici nu am rămas foarte mult timp în acest domeniu. Ca orice adolescentă, ușor rebelă, care se cățăra prin toți copacii și mânca zarzăre, corcodușe sau alte acrituri, pasionată de artă, lectură și animale, nu îmi vedeam potențialul de a fi un model de catwalk faimos. Am însoțit-o pe o prietenă la o selecție de manechine făcută de Zina Dumitrescu pentru Casa de Modă Venus, am condus-o în sala de spectacol și, după ceva timp, am dat să ies. Am auzit-o atunci pe Zina strigând după mine: Hello, domnișoară, unde pleci? M-a rugat să urc pe scenă și asta a fost. Așa a început totul. Am devenit model de scenă, dar și model de probă. Aveam măsurile și proporțiile perfecte, „de Moulin Rouge”, cum le plăcea maeștrilor croitori să spună. 90-60-90, la o înălțime de 1,78 pe care o moștenesc de la tata și niște proporții armonioase pe care le moștenesc de la mama. Ziua eram la cursuri și seara la probe de haine, iar noaptea învățam pentru facultate.

Ce ai făcut imediat după ce ai părăsit lumea podiumurilor de modă?

M. A.: Am renunțat destul de repede la modelling, deși mă bucuram de o carieră frumoasă. Aveam însă alte planuri pentru viitorul meu.

La New York, de exemplu, profesioniștii din lumea modei erau uimiți de unele „atribute” estetice pentru care alte fete trăgeau din greu la sala de antrenament, dar pe care eu le moștenisem genetic. Aveam pachețele de mușchi pe abdomen fără să fi facut aproape nimic pentru asta – probabil moștenite tot de la tata, care a fost sportiv. Nu le venea să creadă că am forme naturale într-o lume care apela din ce în ce mai des la intervenții de tot felul. Și, atenție, nu sunt împotriva schimbărilor de orice fel atâta timp cât te simți tu mai bine cu tine, însă, din fericire pentru mine, nu am avut nevoie de ele. În plus, era începutul trendului „femeilor cu forme”, iar vremea filiformelor începuse deja să apună. La un eveniment monden am întâlnit-o pe Elena Francisc, pe atunci redactor-șef la revista Cosmopolitan, ea însăși psiholog, care era în căutare de fashion editor. La 20 și ceva de ani, încă studentă la psihologie, am realizat, ca test de angajare, primul meu editorial de modă în calitate de stilist – cu cai, evident, pentru că am fost dintotdeauna pasionată de echitație. A ieșit foarte bine și am căpătat jobul – dată fiind experiența, dar și pasiunea mea pentru frumos. Am lucrat apoi și pentru revistele Beau Monde, Femeia, Eve, FHM tot ca lifestyle & fashion director. Am fost redactor-șef la revista Burda și am colaborat, tot pe zona de life & style, cu revistele Top Gear, Auto Motor Sport și altele, asta pe lângă emisiunile TV și rubricile de modă pe care le-am realizat de-a lungul timpului, căpătând tot mai multă experiență – pe care, mai târziu, am aplicat-o la construirea propriul website de life & style. Din punctul meu de vedere, când vorbim despre lifestyle/ stil de viață, discuția nu este doar despre bani și/ sau extreme, ci despre cum să trăiești frumos, cu demnitate, și să faci alegeri înțelepte. Este ceea ce am făcut și mă străduiesc să fac zi de zi. Da, am părăsit podiumurile de modă, deși cariera mea era în plină ascensiune; dar mi se păreau mult mai interesante toate celelalte perspective profesionale care se configurau chiar în fața mea! Modellingul mi-a deschis niște uși, evident, și am rămas în legătură cu oameni de la care am învățat foarte mult și pe care îi apreciez enorm. Concluzia? A fost o parte foarte frumoasă din viața mea, dar care s-a terminat la timp pentru a lăsa alte lucruri minunate să se împlinească!

Citește continuarea articolului în ediția de noiembrie 2022 a revistei Psychologies sau abonează-te și primește revista lunar, prin curier.

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!