Cuplul se construieste

Interviu cu cu Adina Codres, psiholog clinician specialist in terapia cognitiv comportamentala.

Credem ca doar iubirea justifica existenta cuplului. Dar daca, pentru a perpetua acest sentiment, ar trebui sa ne schimbam perspectiva asupra lui? Sa-l privim ca pe ceva fragil, care necesita atentie si… alimentare?

Psychologies: Ce e iubirea? Este ea indispensabila in cuplu?
Adina Codres: Si da, si nu. Se in­tampla ceva, un lucru pe care l-am vazut toti la altii sau la noi insine de-a lungul existentei: cand doua per­soane au aceleasi afinitati sau valori, faptul acesta devine, in general, o sursa de apropiere intre ele. Putem spune ca se dezvolta astfel o atractie ce are la baza o anumita asociere. Ce este aceasta asociere? Are un con­ti­nut socioafectiv variat. Aceste persoa­ne ajung sa interactioneze intr-un fel particular, numai al lor, prin cuvinte, imagini, gesturi, semne, simboluri. Comunicarea dintre cele do­ua persoane care formeaza un cuplu le va angaja pe acestea total. Adica, va intra in combinatie toata in­car­ca­tu­ra lor afectiva, psihica si comporta­mentala.

Dar ce se intelege prin „limbaj si conduite simbolice”, veti intreba… Ei bine, pentru oamenii a­flati in cuplu, o comunicare reala pre­­supune un „cod” interiorizat, ce­va comun celor doi. Adica, limbajul, impreuna cu toate celelalte mijloace nonverbale de exprimare (si prin asta intelegem mimica, privirea, intonatia vocii, ritmul vorbirii, gesturile, miscarea si atitudinea corpului, comportamentul) capata un anume stil. Cam asa ar fi iubirea, daca in­cercam sa o reducem la ceva cunoscut si general…

As mai adauga ceva: in comunicarea afectiva din cuplu, canalele ,,vizibile” domina cuvintele. Comportamentul partenerilor este mai semnificativ decat ceea ce ei spun! Gesturile lor capata astfel, in interactiunea celor doi membri ai cuplului, valoare de me­saj. Cei doi nu pot sa nu comunice. Dar si ta­ce­rea devine un me­saj cu sensuri diferite, in fun­ctie de context. Asadar, putem spu­ne ca exista un cuplu doar in momen­tul in care intre doua persoane ca­re interactioneaza, comunica afectiv si se atrag, intervine si convergen­ta de o­pinii, valori, o anumita afinitate. Pe masura ce afinitatea dintre parteneri scade, comunicarea reciproca se va limita la informatii de simpla convietuire. Vedem atat de adesea cum partenerii care nu se mai iubesc isi reduc temele comune de discutie la aspectele exterioare ale convietuirii: „Ce man­cam azi”, „ai platit rata?…”

As mai nu­mi iubire si o anumita tendinta sau aspiratie pentru simetrie in atitudini. Aceasta dorinta de sincronizare devine motiv de comunicare. Con­tactele dintre doi oameni cresc in conditiile acordului dintre ei si scad in urma dezacordului. Sigur, aceasta este doar o explicatie generala a ceea ce putem constata fiecare. Convergenta in atitudini ii face pe oameni sa se caute, sa-si vorbeasca, in timp ce dezacordul pe teme de principiu con­duce, de regula, la evitarea contactelor. Atractia interpersonala este, si­multan, si cauza si efect al comunicarii. Cu cat atractia dintre parteneri este mai puternica, cu atat exista si dorinta de a mentine in echilibru si comunicarea dintre ei, precum si comportamentele dezirabile ale fiecaruia: ei ii place sa i se a­du­ca flori si sa i se spu­na povesti la cul­care – asadar, el ii va a­duce flori si ii va spune povesti. As­ta, pentru ca se iubesc si le este bine impreuna.

Cum se mentine echilibrul unui cuplu, afectiunea?
Pastrarea echilibrului cuplului sau restabilirea acestuia poate lua forme diferite. Pentru unii, poate fi vorba despre apropierea celor doua personalitati apartinand fiecaruia, gratie cres­terii personale a unuia sau a ambilor parteneri. Are loc o ajustare recipro­ca a comportamentelor, ne a­dap­tam fiecare celuilalt, nevoilor lui/ei. Sau se mai intampla sa scada importanta acordata evenimentului care a dus la cearta. In cazul in care primele doua esueaza, poate avea loc reducerea intensitatii relatiei afective. Adica temperatura iubirii scade. Ceea ce va diminua si nevoia de comunicare reciproca.

Citeste continuarea in revista Psychologies, editia lunii iunie.

Foto: GULIVER / DIGITAL VISION.