CITESTI ACUM
Poliamor. O confesiune a inimii

Poliamor. O confesiune a inimii

poliamor-o-confesiune-a-inimii

În primul rând, acesta este un material de natură personală. Nu este un articol informativ despre poliamor, nu promovează nimic, nu oferă nicio regulă, nicio tehnică, niciun îndemn. Este o simplă confesiune.

Această confesiune este ceea ce aș vrea să împărtășesc cu toți cei care caută să fie fericiți în iubire și amor. Este modul în care eu am găsit această fericire și prin care îi descopăr mereu noi și noi orizonturi. Nu zic că toată lumea trebuie să facă la fel. Dar iubirea inspiră la iubire, fericirea la fericire și, trag nădejde că, indiferent de deciziile și concluziile care se vor formula pentru fiecare la finalul acestor rânduri, crâmpeiele de suflet și bucurie pe care le aștern acum în cuvinte, vor scânteia măcar un pic și în piepturile voastre.

Ce înțelegem prin poliamor

Contrar unei înțelegeri pripite a termenului, poliamorul nu se referă la o relație de cuplu deschisă, în care amândoi își dau acordul ca celălalt să aibă aventuri amoroase și în afara relației. Nu se referă nici la faptul de a avea interacțiuni intime cu mai multe persoane în paralel în cadrul unei aceleiași perioade de timp. Dacă ar fi fost așa, probabil s-ar fi numit „polisex” și nu poliamor.

Poliamorul se referă în primul rând la factorul emoțional și moral. O persoană poliamoroasă este o persoană care poate și chiar își asumă să iubească (și nu doar platonic) mai multe persoane în același timp. Relațiile poliamoroase sunt relații în care toți cei implicați îmbrățișează același crez al iubirii: iubirea este sfântă, liberă și asumată. Aceasta înseamnă că, așa cum nu putem să ne forțăm să iubim pe cineva, nu ne putem nici preface că nu iubim, atunci când inima ne cheamă arzător către o ființă sau mai multe. Înseamnă că, atunci când iubirea este reciprocă, o onorăm; iar atunci când o persoană iubită se îndrăgostește și de altcineva, respectăm și libertatea ei de a onora chemarea iubirii.

Relațiile poliamoroase sunt relații asumate, de lungă durată, fidele prin continuitatea lor. În poliamor, fidelitatea nu este numai față de persoană, ci și față de iubirea însăși. În poliamor, fidelitatea înseamnă, printre altele, că promit să te iubesc în continuare și atunci când eu sau tu sau amândoi vom mai iubi și pe altcineva. Iar cu acel „altcineva” avem același legământ.

Citește articolul integral în ediția de iunie a revistei Psychologies sau abonează-te și primește lunar cadourile pregătite.

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!