Cunoaste-te
Ne-am propus sa analizam serios acest concept atat de vast si de ofertant. Inteligenta pare sa se afle pe agenda tuturor psihologilor, prostia – nu. De ce oare? Dar iata cateva definitii de la psihologi.
Copilarie, adolescenta, varsta adulta: ce ne face sa devenim stupizi in fiecare etapa? Analiza partii de irationalitate si imaturitate, constienta sau nu. Pentru ca viata si evolutia in viata nu inseamna obligatoriu o „desteptare“.
Prostia are o definitie… stiintifica? Sau este un atribut cu care ii gratulam pe ceilalti, ca sa ne simtim destepti? Se vede clar prostia in cabinetul unui psihanalist? Iata tot atatea intrebari ludice si serioase deopotriva, pentru psihanalistul Augustin Cambosie.
Conform spuselor psihologilor, este posibil ca orice persoana sa se debaraseze de „prostia“ sa – de cel mai mic sentiment pe care il are referitor la aceasta. Iata cateva solutii.
Majoritatea filmelor de epoca ne evoca femei care, la aparitia unui factor de stres, lesina dramatic si irevocabil. Daca momentul se datora rochiilor cu un corset prea strans peste cutia toracica sau daca, pur si simplu, societatea considera un astfel de gest de bon ton, este un factor ce ramane in plan secundar. Sunt femeile mai emotionale?
De curand a avut loc la un cinema bucurestean un incident tragicomic. Prezenti la proiectia unui film in care protagoniste erau doua lesbiene, spectatorii s-au trezit cu huiduieli din partea unui grup de militanti contra comportamentului homosexual.
Ne verificam febril telefonul mobil, contul de Facebook, mail-ul… Alergam dupa eReader sau tablete ochioase. Oare avem reala nevoie de toate aceste mijloace de comunicare sau am devenit dependenti de ele si nevoia depaseste placerea?
Se spune adesea despre unul sau altul ca e „morocanos“, ca are mereu vreun parapon, ca e agresiv prin definitie sau ca e inexpresiv si plicticos. Asa sa fie oare?
Am vorbit cu psihoterapeuta Sanda Lepoiev despre problemele actuale ale acestui popor stresat si debusolat.
Cu totii vrem sa stim daca amintirile noastre din copilarie sunt fiabile. Ele reprezinta marturia primilor ani si ne ajuta sa-i intelegem pe adultii care am devenit. Psihanaliza se hraneste din ele dar, in sens mai larg si identitatea noastra.
Ce reprezinta feminitatea? O mie de fatete adoptate sau reinventate pe un fundal de calitati comune, fara norme sau modele. In final, doar un drum propriu… Si este un drum care are tot mai multe cotituri in prezent.
Innascuta sau dobandita? O chestiune hormonala sau de educatie? Cum se instaleaza feminitatea la femei? Iata explicatia studiilor stiintifice.
Psihoterapeuta de orientare psihanalitica Andreea Chitu a raspuns la cateva intrebari despre cele care azi ingrijesc copii, au cariera si traiesc intr-un cuplu cu dilemele obisnuite, au parinti bolnavi sau orice alta problema pe care in general o rezolva jumatatea feminina a populatiei…
„Descoperiti-va blocajele“, „Invatati sa va cunoasteti“… Sute de carti, teste, articole ne ademenesc: conducerea anchetei asupra noastra insine ar fi posibila. Este adevarat, raspund terapeutii, dar pana la un anumit punct.
Aveam o viata plina, dupa orice standard, credeam eu. Un job bun, invitatii nenumarate la evenimente, baluri, calatoream mult. In weekenduri aveam grija de doua fetite de la orfelinat – asta, ca sa-mi umplu si golul ca nu aveam copii la acel moment.
In vremurile tulburi si agitate prin care trecem noi, romanii, politica este un subiect incendiar, care incita spiritele si anima discutiile. La o cafea virtuala, i-am cerut parerea profesorului universitar Valentin Nicolescu Quintus.
Certitudinile noastre sunt uneori de nezdruncinat. Ideea ca X e un prost, ca Y sufera de deochi, ca vom vota mereu cu partidele de stanga sau ca Dumnezeu sau extraterestrii exista… Putin studiate, ideile noastre „fixe“ merita mai multa atentie.
Pe 21 decembrie a mai fost o ocazie (ratata) de a vedea sfarsitul lumii… Profetiile apocaliptice par ca se inmultesc. Dar de ce sunt oamenii atat de atenti la ele? Dincolo de adevarul sau de falsitatea acestora, frica de sfarsit da fiori pe sira spinarii unei mase de oameni ceva mai anxiosi din fire.
Desperate Housewives, Dr. House, Dexter, Gossip Girl… Serialele de televiziune nu mai sunt numai simple programe de divertisment, ele traduc dileme psihologice si morale pe care si le adreseaza fiecare dintre noi. Ce invatam, de fapt, din acestea?
Furie, trufie, patetism, frica, autoritarism, idei fixe – nimic din toate acestea nu ne este strain. Sunt mastile noastre emotionale pe care le schimbam des; unele ne sunt mai dragi, pe altele nu le suportam nici la noi, nici la cei din jur. Cum putem trai cu noi, cu ceilalti, in acest teatru emotional?
Pentru ca am avut in noiembrie un proiect dedicat numai acestei valori atat de necesare, ne-am gandit sa interogam un filozof pe marginea acestui concept. A raspuns provocarii Mihai Novac, lector la Universitatea Nicolae Titulescu. Asadar, cum defineste un filozof bunavointa?
Este scoasa din uz expresia „dupa pensionare, ai timp sa mergi la pescuit?“ Seniorii inventeaza deja noi modele. Exemple traite, povestiri si sfaturile unui coach.
Avem impresia ca „ne cad din cer“. In realitate, ele sunt programate in inconstientul nostru, probleme nerezolvate din trecut. In viata, la orice varsta, ne confruntam cu intrebari cu raspuns greu de gasit.
Timpul nu cruta pe nimeni, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa avem grija de noi. Asadar, ce este de facut si cand? Iata un planning pentru sanatate.
Ne indreptam tot mai mult spre o viata lunga. Dar, este acest lucru de dorit ? Doar daca stim sa ne pregatim pentru o viata lunga, surazatoare. Sa ne pastram sanatatea, bineinteles, dar, in aceeasi masura, dorinta, curiozitatea, modernitatea, umorul…
Cand vorbim despre viata si varste, despre tinerete si despre felul cum traim subiectiv un moment sau altul, ajungem cu ideile la varstele de prag si deciziile noastre, al caror rezultat suntem.
Reputatia pokerului ramane inca destul de proasta, insa daca il practicam cu moderatie, poate fi o disciplina pasionanta, bogata in invataminte despre sine si despre ceilalti. O adevarata scoala a vietii, spun marii jucatori si anumiti psihologi. Surprinzator, nu?
In Epistola I catre Corinteni, apostolul Pavel scrie, cu sublima violenta poetica, un manifest: „De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt…“. Inlocuieste cuvantul „dragoste“, prea personal, prea intim, prea mistic, cu valoarea mai… postmoderna a „bunavointei“, „amabilitatii“, „confortului“.
Din 1998, la nivel mondial, ziua de 13 noiembrie este Ziua Internationala a Bunavointei. Asemeni insa Zilei Indragostitilor, o supun si pe aceasta aceleiasi intrebari: avem oare nevoie de o zi speciala in care sa serbam un sentiment care ar trebui sa ne insoteasca permanent?
Un talisman pe care il purtam in buzunar, o labuta de iepure pe care o mangaiem, o scara pe sub care nu am vrut sa trecem… Daca superstitiile ne-ar da, intr-adevar, puterea de a ne face actiunile mai eficiente?
