Cunoaste-te

A fost odata ca niciodata… Sub aerul lor inofensiv, povestile le vorbesc copiilor despre conflictele lor inconstiente si reprezinta adevarate lectii de morala. Iata patru mari povesti clasice „decriptate“.

Se pare ca oamenii se impart in patru categorii, conform apetitului lor pentru senzatii noi: cautatorii, privitorii, reticentii si sensibilii.

Pe doamna Camelia-Teodora Grosu o cunosteam de pe pagina de Facebook a revistei. Experienta dumneaei de asistenta medicala in penitenciar mi s-a parut deosebita, si m-am bucurat cand a raspuns invitatiei mele de a ne povesti mai mult…

Ne intrebam daca au vreo semnificatie pentru viitor, daca spun ceva despre inconstientul nostru sau despre problemele de rezolvat. Ne petrecem cativa ani de viata cu ele. Atunci nu ar merita ceva atentie stiintifica? Interviu cu Mihaela Sindie, psiholog, psihoterapeut cognitiv comportamental, specialist in interpretarea viselor, doctorand la Universitatea Sigmund Freud din Viena.
 

Dorintele noastre ascunse se transforma in vise? Un vis poate fi interpretat in diverse feluri de terapeuti diferiti. O jurnalista din Bucuresti povesteste ce a visat, iar perspectiva terapeutica i-a adus la lumina lucruri interesante…
 

Personaje, locuri, obiecte… cele din visele noastre au oare o semnificatie anume? Da, daca stim cum sa le citim si sa declansam astfel o reflectie personala. Iata primii pasi spre a ne lansa in acest demers.

Scrutate, masurate, studiate la scaner, visele noastre se lasa oare cunoscute? Iata un rezumat al celor mai recente cercetari asupra unei activitati cerebrale misterioase.
 

Departe de a fi niste fantezii inutile, visele noastre ne vorbesc. Sa deschidem dialogul cu ele si sa le dam posibilitatea de a evolua.

Toti vorbesc despre ea, dar putini stiu ce inseamna. Unii spun ca e, de fapt, o oportunitate, o ocazie de a fi creativ si adaptabil… Dar ce spun oamenii despre criza in cabinetul psihoterapeutilor? O ancheta despre felul cum universul financiar si politic ne poate afecta vietile intime.

Este, poate, ironic, dar in spatele unor reactii sau poante „de tot rasul“ se ascund, se pare, mecanisme neurologice si psihologice foarte complexe, carora mai avem mult pana sa le dam de cap. Umorul presupune inteligenta si cunostinte, cel putin cand vorbim despre formele mai rafinate, mai subtile al sale.

Cei care se joaca, reusesc mai bine in viata. Placerea jocului confera puterea de a se autodepasi si de a uita de sine. Iata care este adevaratul secret al creativilor. A uita de reguli, cadre si lucruri impuse si a te juca de dragul jocului, iata o placere neglijata.

Meditatia este un mod de a expansiona constiinta, de a merge dincolo de spatiul mental cu care suntem identificati in mod constant si de a experimenta in mod direct o identitate mai larga. Este o practica tot mai frecventa in randul celor interesati de binele personal si relaxare.
 

Mereu dureroasa, culpabilitatea nu este neaparat negativa. Este o emotie structuranta, care favorizeaza empatia, un reper util pentru a face diferenta intre bine si rau. Ea se invata in copilarie si este o traire care ne ajuta sa ne adaptam in familie si societate.

Prietenia a devenit o valoare-refugiu. Din confidentul de zi cu zi a sute de prietenii colectionate pe Internet, aceasta relatie nu a avut parte de atata publicitate. Iluzie sau bogatie reala? Raspunsul il da sociologul si filozoful Gilles Lipovetsky.
 

Sunt prea superficiale aceste relatii construite cu un clic? Deloc, spun internautii. Net-ul reinventeaza amicitia. Ancheta realizata cu trei fani ai Facebook.

Maria a cunoscut, alaturi de prietena sa, toate experientele: primele iubiri, studiile, familia, dar si mutarile, disparitiile celor dragi… Ea povesteste despre o prietenie care isi trage seva din simplitatea ei.

Anumite persoane ne fac rau. Stim asta, simtim asta si, cu toate acestea, nu reusim sa rupem relatia. De ce suntem atrasi de ele si cum sa ne eliberam?

Ce este prietenia? Cum se inscrie aceasta intr-o ecologie a relatiilor si a dezvoltarii umane durabile? Cateva raspunsuri vin chiar de la cititori.

Senzatia continua de neimplinire, de a nu fi exact acolo unde ai vrea sa fi, pe care majoritatea o simtim, e datorata unei intelegeri gresite a sursei fericirii.

Putine lucruri se stiu despre experienta subiectiva a unui imigrant. Ce simte, prin ce trece, cum isi vede identitatea… Valentina si Viviana au emigrat in Spania, respectiv Franta, si povestesc odiseea unei integrari nici mai simple nici mai dificile decat a altora.

Nu e in totalitate nociv, dar nici benefic. Televizorul este noul „opiu al maselor“. Dar ce se intampla de fapt in capul nostru atunci cand suntem hipnotizati de un film de actiune? Retinem ceva dintr-un talk show? Neurologia s-a ocupat de aceste intrebari si a ajuns la rezultate interesante.

Tu spui „alb“, el va zice „negru“. Nu este niciodata de acord cu ceilalti, chiar daca le impartaseste opiniile. De unde vine obsesia contrazicerii?

Stridenta, pitigaiata, grava… Este vocea un instrument care ne marcheaza personalitatea? Disparitia temporara a vocii inseamna extinctia sinelui? Ce ascund corzile noastre vocale? O serie de intrebari care isi gasesc raspunsurile in acest articol.
 

Tensionati, obositi, pierduti in marea de sarcini de indeplinit zilnic, adesea uitam pe unde mai suntem. Ne putem oare regasi pe noi insine? Desigur, si este vital sa o facem, pentru a nu ne imbolnavi si a fi fericiti.

Sa poti vedea cu mai multa detasare si calm un eveniment nelinistitor… Daca ne angoaseaza ceva care se va intampla pe viitor, ar fi bine sa invatam cateva tehnici de linistire. Patru terapeuti francezi, specializati in dezvoltare personala, vin cu metodele lor pentru a preda relativizarea.

Sa ne odihnim, sa ne gandim calm la felul in care putem sa nu ne lasam prada emotiilor sau febrilitatii ambiante. Este indispensabil, pentru a trai in armonie cu altii si cu noi insine. Dar este vorba despre un efort destul de mare.

Deoarece comportamentul uman este indreptat spre atingerea de obiective, atentia e angajata in “a face”, nu in “a fi”. Actiunile isi pierd in acest fel sensul intrinsec si devin simple mijloace pentru a ajunge la o destinatie. Mai mult, se transforma in acte mecanice, pe care le efectuam automat. Pe de alta parte, atunci cand esti atent la a fi, nu te intereseaza sa ajungi undeva pentru ca esti deja acolo unde vrei sa fii. Distanta dintre cel care face actiunea si actiunea in sine dispare. Dansatorul devine dansul insusi.

Ne construim intreaga fiinta si existenta sub privirile celorlalti. Faptul ca suntem rasfatati si apreciati ne ajuta sa ne iubim propria imagine. Sub ochii dorintei si ai afectiunii, devenim mai frumosi.