Viata se construieste de cele mai multe ori dupa liste cu priori¬tati: joc, scoala, munca si, pe fundal, mereu, familia. Jucam rolul copilului si al scolarului, al profesionistului si cel de prieten. Cand este momentul potrivit sa il jucam pe cel al parintelui? Biologic, ne sunt trasate drumurile, dar psihic? Decizia apartine fiecareia…
Intr-o relatie exista intotdeauna o repetare a unui model primordial de relationare, insusit in primii ani de viata, care ne va urmari toata viata, si pe care il vom repeta, inconstient. Singura posibilitate de a inceta aceasta repetitie este constientizarea, intelegerea acestui model caracteristic si adaptarea lui la cerintele noastre de implinire si, de ce nu, de fericire. Modul in care copilul a interactionat cu parintii (mama, tata) si cu persoanele semnificative din viata lui (frati, bunici, alte persoane cu care a fost in contact apropiat) isi va pune amprenta definitiv asupra relatiilor din viata de adult.
Pe femeia noastra (si vorbesc aici in numele tuturor barbatilor), atunci cand inca nu locuiam impreuna si eram logoditi, aveam intotdeauna chef sa o strangem in brate, sa o mangaiem si, suprema fericire la care am visat atat de mult, sa facem dragoste cu ea. Ne gandeam des la asta toata ziua, doream sa ne terminam treaba si sa o intalnim. Tot asa simtea si ea; in prima perioada a vietii comune, impartaseam aceeasi fervoare. Gandul ca odata cu venirea serii ne regaseam si ne puteam dezmierda in pat ne umplea de energie toata ziua.
Psihosociologii au fost insa nevoiti sa aprofundeze aceasta problema devenita critica in societatile occidentale: de exemplu, in Statele Unite se estimeaza ca jumatate dintre casatoriile incheiate se vor termina printr-un divort si ca acest lucru are deseori consecinte pentru echilibrul mental al sotilor, si cu atat mai mult pentru eventualii copii rezultati din casniciile in discutie. Numai studiile longitudinale (adica observarea evolutiei cuplurilor pe durata a mai multi ani), inca destul de putine, ar putea oferi cateva date.
Din fericire, toate aceste obstacole in calea dorintei nu sunt ineluctabile. Puteti fi parinti, dar puteti fi si amanti. Sa nu intrati in jocul maternajului partenerului in acelasi timp cu copiii. De altfel, puteti fi tandri unul cu altul in fata copiilor: puteti sa va priviti, sa va atingeti, sa va sarutati cu pofta, in limitele decentei. Este foarte benefic pentru echilibrul copiilor a avea parinti care se iubesc si se doresc, le confera un sentiment de securitate si le creeaza referinte pentru mai tarziu, a simti iubirea si dorinta circuland intre ei incalzeste atmosfera si elibereaza relatiile in familie.
Oare contrariile se atrag sau, dimpotriva, cei care se-aseamana se-aduna? In aparenta, problema este dificil de transat, deoarece avem impresia ca ambele tipuri de apropieri exista. In realitate, cercetarile arata ca cei care se-aseamana par sa se potriveasca foarte bine. O cercetare de sinteza condusa de Feingold (1988), implicand cateva zeci de lucrari stiintifice pe aceasta tema, arata ca apropierea bazata pe frumusete se manifesta in interiorul cuplurilor.
O banda cuprinde baieti din aceeasi clasa de varsta. Are drept functie desprinderea de mama si de feminitate, incurajarea masculinitatii. Permite indepartarea de persoana mamei – corpul ei, afectiunea ei – si indepartarea de casa (cu exceptia revenirii pentru a lua masa…). Compenseaza afectiunea materna renegata.
Se spune ca femeile se indragostesc mai repede! Nu fiti prea sigur de asta, deoarece studiile arata altceva. Kanin, Davidson si Scheck (1970) au pus urmatoarea intrebare simpla catorva sute de tineri care se credeau indragostiti: “Cand v-ati dat seama ca sunteti indragostit?”
A fi psiholog nu inseamna doar sa stai in cabinet si sa sculti povestile oamenilor. Unele specializari sunt dificile dar au satisfactii enorme. La centrul pentru copii cu handicap psihomotor „Aurora” munceste o mana de oameni cu rabdare ingereasca si pasiune pentru psihopedagogie. Sunt cei care fac recuperare cu acei copii si le dau sanse mai mari o data cu intrarea in scoala. Intre ei se afla si Didona Ghinete, psihopedagog cu experienta si imensa rabdare.
La om, anumite caracteristici, cum ar fi sexul, varsta sau chiar rasa pot fi stabilite prin simpla ascultare a vocii (Walton si Orlikoff, 1994). Dar acestea devin oricum evidente de indata ce vedem persoana respectiva. Ne putem intreba daca doar vocea celuilalt ne poate seduce. Daca se intampla acest lucru este pentru ca structura sunetelor pe care le emitem vizeaza o functie pe care natura a prevazut-o pentru toate speciile. Chiar si la nivelul evolutiei la care am ajuns, vocea nu serveste decat in comunicarea verbala. Caracteristicile sonore ar putea avea, la om, aceeasi functie ca si cantecul pentru privighetoare.
In 1935, in cursul unor experiente celebre, Konrad Lorenz a descoperit ca atasarea boboceilor de gasca de mama lor, fenomen in aparenta “innascut”, se datoreaza unui proces foarte original, care pune in lumina coexistenta unei reactii ereditare si a unui fapt invatat: aptitudinea de atasare este innascuta, insa obiectul atasarii este dobandit.
Psihologia seductiei: Sentimentele de dragoste nu se nasc oricum. Ele sunt rodul unor proiectii si al unor preferinte pe care evolutia le-a sadit in noi. Pentru o cunoastere mai buna a sexului feminin si a preferintelor sale, iata cateva tips-uri pe care barbatii ar fi util sa le stie.
Sexualitatea este ea influentata de felul cum aratam (sau mai bine zis succesul acesteia) dar mai ales de miros. Un cuplu bun si cu sanse mari de a concepe un copil sanatos are un nivel anumit de compatibilitate genetica.
Motivele pentru care oamenii se indreapta spre narcotice sunt din cele mai diverse. Uneori, inceputul poate fi facut prin prescrierea in scopuri terapeutice a unui somnifer sau a unei substante psihotrope. Totusi, pentru majoritatea toxicomanilor, la inceput a fost vorba de cautarea unei placeri sau de dorinta de a se identifica cu un grup in care drogul era ridicat la rangul de zeu.
Intotdeauna ni se pare ca familia noastra este mai speciala decat altele. Nimic mai adevarat. Cu bune si cu rele, cu obiceiuri si curiozitati, cu secrete si planuri care de care mai diverse, fiecare poate spune acelasi lucru – pe buna dreptate – despre ai sai.
Este o intrebare pe care ti-o arunca adesa unul sau altul. Mai ales daca ai trecut de 25 de ani. E momentul-cheie al „intalnirii“ cu rudele sau cu prietenii: palmele incep sa-ti transpire, zambesti stramb si incepi sa cauti cu privirea iesirile din camera.
In familia T., stupoare: la 65 de ani fiecare, Maria si George divorteaza! In familia B., fratele mic nu mai vorbeste cu fratii si surorile sale de vreo zece ani. Nimeni nu stie motivul cu adevarat. Familia R. traverseaza un moment dificil: de cand tatal a fost concediat, toata lumea isi face griji pentru el… Si la tine? Cum merge
Recent, psihologii au avut o mare revelatie: in zilele noastre, familia este legata de dragoste. Ne vine a spune: cu atat mai bine! Dar sa vedem… Pana nu demult, regulile unei familii erau decretate prin legi emise de institutia cunoscuta drept casatorie. Odata ce s-a prabusit acest mit, familia ajunge sa depinda doar de liberul arbitru si, deci, de alegerile efective ale membrilor. Astfel, copiii parintilor separati ajung sa o prefere pe bunica in locul mamei sau pe fratii vitregi in locul celor buni.
O paranteza a relatiei? Orice ghid bun de armonie conjugala o recomanda, inainte de a rupe definitiv o relatie, mai ales pentru a pastra scanteia… De acest colac de salvare se agata unele cupluri ca sa-si poata continua odiseea. Perioada de reflectare, apartamente separate in timpul saptamanii si locuinta comuna in weekend, fiecare luandu-si vacanta sa.
Fac o adevarata criza ca sa obtina un telefon mobil sau sa iasa tarziu. Le cerem sa-si faca ordine in camera sau sa dea volumul mai incet… Iata trei mari modalitati de a iesi din transeele razboiului si de a fi parinti relaxati.
Din ce in ce mai multe femei traiesc singure. Multe afirma ca astfel sunt mai fericite, mai libere. Nu-i atat de sigur intrucat, in secret, ele inca il mai asteapta pe barbatul visurilor lor.
Firi intreprinzatoare, am reusit sa ne concentram pe alte aspecte cum ar fi respectul, loialitatea si increderea pentru a justifica acele cupluri care raman impreuna impotriva statisticilor. Iar acum a venit vremea stiintei sa ne sara in ajutor, inviorand sperantele celor care isi doresc sa spuna intr-o zi „da“: dragostea poate dura o viata!
Fiul sau fiica ta are probleme in dragoste… Dupa ce cu numai o luna-doua in urma nu mai stiai cum sa iti convingi odrasla sa mai coboare cu picioarele pe pamant si sa-si mai vada de treburi, acum ai da orice sa il vezi iar zambind. Primele sentimente si relatii aduc cu ele si primele deceptii. Poate cea mai mare greseala a adultilor este ca, in aceste momente, sa uite ca au trecut si ei candva prin asta. Inchiderea in sine, lipsa poftei de viata, renuntarea la socializarea cu prietenii, imbufnarea, toate acestea sunt menite sa iti arate ca suferinta copilului tau este reala.
A trecut vremea premiilor, incurajarilor si vorbelor frumoase pentru rasplata celor mici? Oare si copiii merita un „salariu“ atunci cand fac progrese si sunt ascultatori? Care sa fie motivarea optima care ii pregateste pentru o lume a tranzactiilor dar ii ajuta sa pretuiasca si alte recompense?
Unele mame au darul de a pune sare pe rana si stiu mai bine ca oricine sa isi supere copiii. Pentru a scapa de autoritatea lor, se impune o distantare. Totul cu ajutorul adaptarii.
Copilul tau care se juca ieri cu papusile are fantezii erotice… Nici nu a intrat bine in adolescenta si incepe sa acceseze siteuri XXX. Socant, incomod, poate… Dar absolut real… Este bine ca initierea sa aiba loc prin intermediul filmelor pentru adulti?
Ce face ca iubirea sa dainuiasca „pana la adanci batraneti“? Absenta certurilor? Sexul torid? Nu tocmai (sau nu numai). Maturitatea emotionala, spune psihanalistul Virgil Ricu.
