Timp liber
Selectii de carti, filme, teatru, evenimente culturale, interviuri si articole despre maestri care au schimbat lumea pentru totdeauna.
„Nu sint prozatoare, dar «poezia» mea are «poveste». Nu am imaginatie. Dar aud bine. Am inceput prin a transcrie vocile unor personaje feminine din copilarie. M-am distrat pe cinste lasindu-le sa-si spuna fiecare povestea. Daca in prima parte e multa galagie (cinci femei, chiar daca una dintre ele e moarta, pot face destul taraboi), in partea a doua e foarte multa tacere. I-am dat jos sosetele miresei si am lasat-o singura…”
In cartea de fata, Martha Stout ne dezvaluie faptul ca o proportie deloc neglijabila dintre oamenii obisnuiti nu au constiinta morala. Cu alte cuvinte, nu se simt vinovati sau rusinati, indiferent ce ar face si sunt nemilosi. Adica merita sa fie numiti psihopati.
N-am prea avut noroc cu cartile de povestiri. Am debutat cu una in 2000, „Cuiburi de visc”, la o editura de buzunar (Outopos), intr-un tiraj mic, cu o coperta oribila (motiv pentru care mi-a si fost rusine s-o si dau altcuiva decit prietenilor). Am mai publicat in 2003 un volum in format electronic, „Sase moduri de a-ti aminti un cal”, la Liternet. Poate si de aici senzatia ca n-am publicat niciodata o carte adevarata de povestiri.
Mama era indragostita pina peste urechi de un padurar. A fost dragoste la prima vedere, intr o primavara oarecare, exact din seara in care acesta i-a calcat pragul casei, impreuna cu bunicul ei. Nu era cine stie ce frumusete de om, nici prea tinar nu arata (sa tot fi avut vreo treizeci si cinci de ani), iar de imbracat, umbla ca vai de el.
Cartea reprezinta o selectie din povestirile scrise de autor in ultimii zece ani, reunite sub titlul celei mai cunoscute dintre acestea, Lampa cu caciula, care a fost ecranizata in 2006, in regia lui Radu Jude si care a obtinut peste 30 de premii la prestigioase festivaluri internationale.
De acum pana luni seara, puteti cumpara pachetul de carti format din: „Cat de compatibili sunteti? Manualul relatiilor” de Allan Pease, Barbara Pease, „Cum sa fii barbatul puternic pe care si-l doreste o femeie” de Elliot Katz si „Bucuria de a trai” de Yongey Mingyur Rinpoche, Eric Swanson cu doar 44 Lei redus de la 64 Lei!
A existat o carte. Numele ei fie de-a viul. O carte care m-a izolat luni intregi in casa, pe care am asteptat-o, pe care am urat-o si de care am fost indragostit in acelasi timp, o carte capricioasa, care nu se lasa incheiata, o carte care atunci cand pleca imi dadea senzatia ca nu se va mai intoarce.
cand pana si camera devine prea mult,
infasurandu-se in jurul tau.
cand pana si patul devine prea mult,
innodandu-si cearsafurile subtiate de piele.
Poate ca intii ar trebui sa raspund la alte intrebari, pentru ca un raspuns ar genera la rindul lui o alta intrebare. La Muzeul Taranului Roman unde a avut loc lansarea romanului „Gluma ruseasca” am fost intrebat daca eu cred, sau daca mai cred, ca literatura poate schimba oamenii. Aveam un bec care imi batea fix in ochi si am raspuns grabit ca da. Apoi am stat sa ma gandesc. In masura in care oamenii vor sa se schimbe, da, literatura poate ajuta. O crusta de indiferenta poate fi sparta doar din interior.
Chiar e cea mai frumoasa poteca. Trece pe linga Biserica Santa Maria di Trastevere, e ingusta, pietruita. De o parte si de alta sint mici buticuri, barulete cu cite doua trei mese afara. Intre cladirile vechi de sute de ani, nelipsitele sirme cu rufe intinse la uscat. Piatra cubica e frumoasa, mergi asa bine, e o placere pentru picior.
Aparuta recent in colectia „Historia” a Editurii Polirom, „Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)”, semnata de reputatul istoric Bogdan Murgescu, este o carte de economie si de istorie in acelasi timp, in care autorul atinge subiecte „fierbinti” cum ar fi integrarea europeana si criza mondiala, influentele pe care le au acestea asupra Romaniei si cum am putea depasi aceste dificultati.
De multe ori se intampla sa vrem sa ajutam o persoana care trece printr-o perioada grea, dar sa nu stim ce sa spunem sau cum sa ii fim alaturi. Sau ni se poate intampla sa ne confruntam cu situatia de a nu sti cum sa cerem ajutorul celorlalti sau cum sa-l acceptam.
Autorul descrie cele trei componente – intimitatea, pasiunea si angajamentul – si cele sase tipuri de iubire generate de acestea, modul in care aceste componente formeaza diferite triunghiuri ale iubirii ce se modifica de-a lungul timpului. Cartea nu se limiteaza insa numai la prezentarea unei teorii si ilustrarea ei prin exemple si rezultate experimentale.
Orice parinte stie cat de dificil este sa imbini iubirea si respectul pentru copil cu autoritatea. Exagerarea intr-un sens sau altul produce perturbari in comportamentul copilului. Aldo Naouri, pediatru si psihoterapeut, demonstreaza ca in lumea contemporana balanta a inclinat prea mult in favoarea iubirii si tolerantei fata de copil, pierzandu-se din vedere importanta autoritatii. De aceea, prima urgenta in educatie este tocmai reabilitarea autoritatii, ceea ce presupune recurgerea la interdictii si frustrari.
Romanul „Degete mici” de Filip Florian (Polirom, 2005; 2007) a aparut in limba italiana, la Fazi Editore, cu titlul „Dito mignole” (traducere de Maria Luisa Lombardo). „Dito mignole” va fi lansata vineri, 14 mai, in cadrul Tirgului de la Torino (13-17 mai), tirg la care Filip Florian este invitat. Tot in cadrul tirgului, autorul va mai participa joi, 13 mai, la o intilnire cu cititorii, moderata de Roberto Merlo.
Scriitoarea Adela Greceanu este invitata la Festivalul de Literatura DASEIN, Atena. Adela Greceanu este autoarea volumului „Mireasa cu sosete rosii”, primul sau roman, publicat la Polirom, in colectia EGO. Proza • Festivalul se va desfasura in perioada 7-9 mai, si va avea invitati din Turcia, Bulgaria, Israel, Marea Britanie, Romania si Grecia.
Pentru un scriitor, cartea pe care tocmai a scris-o e si cea mai buna. Desigur, cu trecerea timpului (cu scrierea altor carti) isi va putea da seama ca s-a inselat, sau ca (vai!) a avut dreptate. Judecand astfel, pot spune ca „Apropierea” e cea mai buna carte a mea. Un barbat indragostit cutreiera Europa pe urmele unei femei casatorite, Stapanita si trei prieteni obsedati de poezie, doua femei din Argentina si iubirea lor aproape imposibila – iata tot ce stiam cand am inceput sa scriu „Apropierea”.
Fantasma unui barbat indragostit bantuie Europa pe urmele unei femei casatorite. De la Barcelona la Livorno, de la Napoli la Villefranche-sur-Mer, ma urma ca o umbra, roman nebun pe urmele vagi ale unei spanioloaice adultere. Dragostea noastra a fost legata de apa, de un dig la Marea Cantabrica, de sase ancore vazute de el pe cer, de croazierele pe Mediterana.
„Apropierea” este punctul de intersectie in care biografiile a trei prieteni se transforma din realitate in fictiune. Pe alocuri recognoscibile, personajele scapa intruna din mana cititorului, modificandu-si traseele si profilul. Se camufleaza cu abilitate. Cand firele par unite, o brusca rasturnare de situatie schimba radical perspectiva. Alte drumuri, alte roluri, alte povesti trec in prim-plan.
Impreuna sintem un test cu dungi rozalii. Impreuna sintem faianta si chit. Scirt, scirt, sapa pe undeva o furnica, scirt, scirt, si nu doare. Coacazele-s diluate-n mentol. Cu gura cascata ma repartizez pe luni de nceput, luni de sfirsit… Cu gura cascata imi fac un cocolos din timpane. Nu stiu ce as vrea, inca nu pot… Imi iau de mincare de parca as infuleca in ascuns pumni de var.
Am scris „Cerul din burta” asa cum intr-o dimineata deschizi sifonierul si imbraci rochia cea mai frumoasa. Nu te intrebi daca afara e vremea potrivita, nu-ti pasa daca vei fi discordanta la birou sau in tramvai. Cu flori mari, de vara, vaporoasa sau nu, dreapta sau gen sarafan, e mica ta nebunie care, macar pentru o zi, da pe dinafara. Am scris Cerul… de doua ori pentru o singura carte. Intii din fragmente – plate, fara trucaje literare – ale zilelor in care eram insarcinata. Apoi turnind toate acestea in rescriere fara gen – parte proza, parte poezie – , mizind mai ales pe autenticitate.
Joi, 6 mai, ora 18.00, la Clubul Taranului, Muzeul Taranului Roman are loc lansarea romanului Gluma ruseasca, de Dragos Ghitulete. Prezinta: Marius Oprea, Florin Iaru. Moderator: Oana Boca. ,,Gluma ruseasca” aduce in scena destinele unor oameni care cauta cu obstinatie sa inteleaga ce se intimpla cu ei insisi sau daca mai pot spera ca vor iesi vreodata din labirintul amintirilor traumatizante ale comunismului si din marasmul tranzitiei romanesti postdecembriste.
Cred ca orice scriitor isi viseaza sa scrie o carte mare – nu neaparat in dimensiuni, ci „mare” in sensul de „cuprinzatoare”. Dupa cum vad eu lucrurile, nu trebuie nici sa fie una care sa contureze un sistem filosofic propriu al autorului, nici sa fie neaparat o fresca a unei epoci. Poate sa fie si asa, si asa. Altceva e important.
„Tecuci, Tecuci, cuci si cuci si cuci“ fredona aiurea tinarul, umplind armoniile piesei instrumentale ce se auzea la radioul masinii cu ultimul cuvint citit pe un indicator de pe sosea. „Tecuci, Tecuci, uite niste cuci, cuci, te cuci…“ Si continua asa inca vreo doua minute, adica pina la sfirsitul brusc al melodiei, retezata de semnalul sonor ce anunta ora exacta – 13.00 – si buletinul de stiri.
Dupa ani de emigratie americana, Marius vine in Romania intr-o vizita de afaceri. Dar nu doar atat. Ca dovada, si-a adus cu el un Chevrolet Corvette rosu, unul din visele materializate ale adolescentei lui. Ceea ce nu stie inca este ca in fosta lui tara nu-l asteapta doar amintirile luminoase si placerea de a-si etala prosperitatea si succesul american, ci si umbrele trecutului.
In fiecare an, in preajma datei de 9 Mai, incepe Festivalul Filmului European. In acest an, aflat la cea de a XIV-a editie, Festivalul va reuni un numar record de filme: peste 50, dintr-un numar record de tari – nici aici nu avem un numar precis, dar am putea socoti: Romania, Rusia, Italia, Franta, Cehia, Slovacia, Planda, Israel, Danemarca, Lituania, Serbia, Elvatia, Polonia, Spania, Irlanda, Finlanda, Macedonia, Germania, Suedia, Grecia, Portugalia, Austria si, atentie!, Belgia-Flandra si Belgia-Valonia! (Deja! Nici nu stim daca-i de bine sau de rau; daca asta isi doresc cu adevarat belgienii, OK, e de bine.)
Conflictul e sufletul teatrului, literaturii si evolutiei. Fara conflict nimeni n-ar evolua (desi aici ii am in vedere mai ales pe cei capabili de conflict interior). Fara conflict ne-am plictisi de moarte la teatru. Fara vesnicul conflict cu lumea nu s-ar mai naste scriitori si tot asa. Cu toate astea, in viata reala fug cat pot eu de mult de conflict. Sunt capabila de cele mai mari lasitati si compromisuri, ca nu cumva sa supar pe cineva. Si cu toate astea, reusesc destul de des sa supar oamenii.
Eu am tinut minte ca Iisus a lasat o pe mama lui sa astepte afara, atunci cand ea a venit sa l caute. Si a spus… Dar daca o sa ajunga sa se vorbeasca la televizor despre ce scriu aici cum ca as fi o pacatoasa, si daca preotii si prezentatorii tv vor dovezi, atunci e mai bine sa dau citatul exact, nu?
Fiul (Cristi Hristescu), un tinar scriitor nepublicat, posteaza pe un blog ,,poeme ultragiante” si fragmente dintr-un roman blasfemiator, devenind subiectul unei ipocrit-moralizatoare emisiuni TV cu rating ridicat. Mama (Maria Hristescu) traieste drama de a nu putea intelege un gest radical al Fiului si, in incercarea de a-si clarifica anumite evenimente, scrie ea insasi, ca o modesta Doamna T. a anilor 2000, un roman in care povesteste, cu maxima acuratete, intimplari derulate pe durata a trei zile naucitoare, de joi pina duminica. ,,Am un cadavru in frigider”, ar vrea ea sa marturiseasca, dar nu mai are cui…
„Cerul din burta reprezinta” jurnalul, plin de lirism, al celor noua luni de sarcina, cu toate implicatiile acestei perioade minunate, dar pline de provocari. Autoarea prezinta starile contradictorii, schimbarile biologice si fiziologice, sentimentele de teama, asteptare, dar si bucurie, extaz, sublinnind in mod poetic si uneori neasteptat experienta unica de a fi mama.
