In dragoste nu este nevoie de demonstratii

Care sunt aceste faze?

C.D.: Stadiul fanteziei-iluzie (care poate dura intre doua luni si doi ani) este perioada de inceput, in care nu te mai „saturi“ de prezenta celuilalt, in care fiecare este perfect in ochii partenerului si niciunul dintre ei nu-si mai poate imagina viata fara celalalt.

Aceasta faza este cel mai usor de recunoscut dupa starea de fericire maxima, de pozitivism si interes intens fata de toate aspectele vietii (ca efect biologic al producerii unor cantitati semnificative de endorfine).

Fiecare dintre indragostiti a scos din „desagul“ personalitatii imbracamintea de sarbatoare, adica partea cea mai buna din sine insusi. Partenerii sunt foarte deschisi unul fata de celalalt si „cad prada“ dragostei. Acum se pun bazele necesare cresterii relatiei.

Adaptarea la realitate, sau faza deziluzionarii, in care ies la iveala defectele celuilalt si realizezi ca partenerul este de fapt o fiinta umana. Pe masura ce partenerii prezinta tot mai mult din ei insisi, incepe confuzia si descurajarea.

Daca, in ciuda realitatii „neprietenesti“, cei doi doresc sa mearga mai departe, este important sa invete cum sa comunice. Inceputul luptei, al dezamagirii si al tristetii, in care deziluzia se intensifica, astfel ca situatia devine tot mai dificil de controlat.

Sunt constientizate tot mai multe diferente, apar neintelegerile si partenerii se indeparteaza unul de celalalt. Nu este deloc surprinzator ca in aceasta faza majoritatea cuplurilor decide sa se desparta, sa divorteze, considerand ca dragostea si-a dat ultima rasuflare. Totusi, daca cei doi reusesc sa negocieze asupra diferentelor de personalitate, reusesc sa mearga mai departe.

Stabilitatea, profunzimea, prietenia si reconcilierea sau momentul de respiro, de „recompensa“, pentru parcurgerea cu succes a celorlalte faze.

Unele cupluri nu reusesc sa ajunga aici, insa cei care o fac simt ca sentimentele de dragoste, de incredere si reconectare emotionala au devenit mai profunde tocmai pentru faptul ca au experimentat multe stari impreuna, creandu-si o istorie a cuplului.

Chiar daca partenerul nu este perfect, nu mai este o tragedie, iar diferentele nu mai par la fel de inspaimantatoare ca in fazele precedente.

Este faza in care excitatia specifica primei faze este inlocuita cu prietenie si implicare. Pentru ca este o faza in care sentimentele se asaza, partenerii incep sa se reintereseze de propriile legaturi si preocupari din trecut la care renuntasera, deoarece prezenta celuilalt parea sa fie suficienta.

Insa prea multa relaxare poate conduce la pericolul ca cei doi sa inceapa sa se plictiseasca – de aceea, este important ca partenerii sa mentina vie legatura pentru care au „muncit“ serios.

Chiar daca este o perioada de incredere tot mai accentuata in relatie, unii oameni simt in aceasta faza un soi de pierdere, deoarece invata sa-si accepte partenerul asa cum este, ceea ce inseamna, de fapt, renuntarea la iluzia perfectiunii celuilalt.

Angajamentul, parteneriatul si dragostea profunda… Ei bine, statisticile ce privesc gradul de reusita a relatiilor arata ca mai putin de 5% din cupluri reusesc sa ajunga in acest moment.

Este faza in care partenerii aleg in mod constient sa fie impreuna, in ciuda defectelor, slabiciunilor sau lipsurilor. La acest nivel primeaza dorinta reala, nu doar nevoia de a fi cu celalalt.

Partenerii functioneaza ca o echipa, interesele celuilalt fiind privite ca avand aceeasi importanta ca si cele personale, astfel ca multe cupluri decid sa-si formalizeze legatura, ca o manifestare a intentiei de a continua relatia.

 

Cum explicati indragostirea?

C.D.: Atractia este in mare parte inconstienta, fiind inscrisa in codul nostru genetic. Unii experti considera atractia ca fiind o combinatie de feromoni, o atractie inerenta fata de parintii nostri, motive legate de evolutie, precum si un cocteil chimic.

Atractia nu poate fi controlata, indiferent cat de mult ne-am dori. Daca persoana de care suntem indragostiti nu simte acelasi lucru, nu o luati personal: nu este deloc vorba despre faptul ca nu sunteti atragator/(oare) sau ca nu exista motive pentru care sa nu va iubeasca, ci, pur si simplu, „softul“ celuilalt nu recunoaste tipul de informatie pe care o reprezinta personalitatea voastra.

Desi, atunci cand te gandesti la atractie, prima asociere pe care o faci este legata de aspectul fizic, ea nu se rezuma doar la asta.

Fiecare dintre noi are propria definitie despre atractia fizica sau poate sustine cu lejeritate care este „genul“ de persoana/prototipul care il atrage – de exemplu: pot fi persoanele mai slabe sau mai plinute, cele/cei cu parul sau tenul mai inchis sau, dimpotriva, cele/cei cu parul si tenul mai deschis, cele/cei cu strungareata sau cu pistrui.

In foarte putine cazuri, atractia fizica pura, asa-zis superficiala, se poate dezvolta in ceva solid, care sa transforme acea faza a relatiei intr-una de lunga durata.

Mai este nevoie si de atractie emotionala ca lucrurile sa avanseze. Abia dupa „indeplinirea“ acestui criteriu barbatii si femeile doresc sa se implice mai mult in relatie.

Atractia fizica este precum cartea de vizita: te ajuta sa-ti faci intrarea in baza de date a celuilalt, insa atractia emotionala este cheia ce deschide usa catre intimitate, catre implicare.

Deci, daca exista atat atractie fizica, cat si atractie emotionala, sunt sanse mari pentru dezvoltarea unei relatii de durata, fara a se pierde din vedere conditia de baza: un efort constient, depus de ambii parteneri pentru mentinerea acestei atractii.