Now Reading
Charlize Theron – Iau multe lucruri prea personal

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Charlize Theron – Iau multe lucruri prea personal

Nici nu mai este nevoie sa spunem ca este foarte frumoasa, asta se vede cu ochiul liber. Talentul si l-a dovedit in nenumarate filme, iar premiile importante i-au onorat munca, insa esentialul este ca vrea sa traiasca sanatos… emotional. Imbina cu succes cariera de actrita cu familia, joaca golf cu mama ei, numai pentru a fi impreuna si a-i face acesteia pe plac, exploreaza universul fabulos al maternitatii odata cu adoptarea unui baietel si isi asuma latura independenta si rebela. Aura Hollywood-ului nu a facut-o sa isi piarda identitatea, si poate fi surprinzator faptul ca Charlize Theron este un om foarte realist.

 

Bio

  • Cariera inceputa ca balerina in Africa de Sud, de unde este originara, a continuat si la New York, la Joffrey Ballet, pana cand un accident la genunchi nu i-a mai permis sa danseze.
  • Adolescenta fiind, a invatat limba engleza de la televizor.
  • A recurs la hipnoza pentru a se lasa de fumat.
  • Nelson Mandela a felicitat-o personal pentru castigarea Oscarului, cu rolul Aileen Wuornos din Monster si i-a multumit ca a pus Africa de Sud pe harta realizarilor cinematografice.

 

Psychologies: In jocul dvs. va pregatiti intens intre scene? Sunteti o actrita metodica sau spontana?

Charlize Theron: Nu lucrez deloc metodic. Imi iubesc meseria si cred ca sunt mai buna atunci cand nu lucrez cu metoda. E extenuant din punct de vedere mental si te face sa te simti prost. Cunosc actori care se straduiesc sa joace dupa o metoda precisa, dar nu este stilul meu. Oamenii uita ca filmarile dureaza uneori si 16 ore pe zi. Oare chiar vreau sa stau incordata si concentrata timp de 16 ore? Mai bine te duci sa te culci! Si care e sensul? Nu te face sa joci mai bine – gasesc asta un pic prea pretentios.

 

Alegeti roluri importante, mari, pentru cariera dvs.? Cele care va imbunatatesc portofoliul? Sau roluri care va plac, pur si simplu?

C.T.: Eu vreau doar sa fac parte dintr-o poveste buna. Nu vad mai departe de atat. Nu cred ca putem controla lucrurile astea, nu exista nicio reteta de alegere a unui rol. Am invatat destul de devreme ca singurul lucru pe care il putem controla este propria vointa si ceea ce vrem sa facem. Tot ce vine dupa asta, e arbitrar. Pentru ca nu poti anticipa ceea ce vor spune criticii sau cum se va vinde filmul sau alte lucruri de acest gen. Ei pot sa te manance de viu, asa ca mai bine te relaxezi cu privire la lucrurile astea. Eu nu ma agit pentru lucruri pe care nu le pot controla. Daca imi place o poveste, joc in ea, daca nu, nu. Sunt foarte norocoasa sa fi ajuns aici, in punctul in care imi permit sa aleg. Nu ma stresez pentru plata chiriei, si asta e un lucru bun. Daca poti face alegeri care sa nu fie influentate de plata chiriei, e un noroc.

 

Ideea ca poti controla ceva, e iluzorie?

C.T.: Uneori e mai bine sa lasi lucrurile asa cum sunt, sa le lasi balta. In profesia mea, actorii nu au, oricum, prea multa marja de alegere. Dar mie imi place filmul pentru partea sa creativa. Iubesc scenaristii care creeaza povesti, iubesc televiziunea. Toate lucrurile astea atat de creative ma inspira. Se fac multe filme la care particip si eu, dar nu apar pe creditul de final, sa stiti! Sunt consilier, etc. Mie imi place acest lucru. Lucrez discret, uneori mai creativ decat in lumina reflectoarelor, si asta ma tine in priza. Zau ca sunt o norocoasa! Nu stiu daca vreau sa fac actorie pentru tot restul vietii. Nu stiu daca acesta e un drum de urmat. Dar cred ca asta mi se potriveste acum, si celebrez destinul. Cand voi avea 57 de ani si vreo doua operatii estetice, nu voi mai juca, asta e sigur. Dar filmul va fi, cu siguranta, viata mea.

 

Dar veti decide ce rol veti accepta in urmatoarele filme? Aveti un agent influent?

C.T.: Eu am o metoda a mea, sigura: daca citesc ceva si acea poveste ma obsedeaza, este un semn bun. Si ma iau dupa treaba asta. Daca citesc ceva si nu pot povesti mai departe ce am citit, uit. Apoi, eu sunt influentata de scenaristi. Daca imi place stilul cuiva, aleg acel rol.

 

Ce credeti despre filmele de groaza?

C.T.: Cred ca lumea, in ansamblul ei, devine mai infricosatoare. Sunt multe elemente care infricoseaza. Te sui in masina si poti avea un accident. Sau esti in mijlocul campiei, in pana, nimeni nu te vede sau aude. Sau poate ca esti intr-o nava spatiala si nu poti deschide usa. Avem tot mai multe ocazii de a ne speria. Dar asta ne si place. La finalul filmului ne simtim in siguranta, acasa, in fotoliu.

 

Va mai doare faptul ca faceti uneori o treaba buna, un rol magistral, si oamenii nu vad asta?

C.T.: Nu cred ca „a durea“ este cuvantul potrivit. Insa ma irita, da. Desi nu ar trebui. Multe lucruri ma dor. Vreau insa sa comunic ceva prin ceea ce fac. Vreau ca publicul sa simta ceva. Dar sunt constienta ca nu e mereu posibil, ai in fata ta mase mari de oameni, atat de diverse. Nu sunt naiva in privinta asta. Mereu vreau sa stiu ca am parte macar de un grup mic de persoane care sa inteleaga ceea ce fac, dar nu am pretentii de la mai multi. E loc de dezamagire in orice. Cred ca nici producatorii sau scenaristii nu isi fac, nici ei, iluzii. Uneori se intampla minunea si faci un mare succes dintr-un film, alteori – nu. Uneori faci minuni cu buget mic. Dar e o intreaga masinarie in spatele unui film si toti vor sa faca ceva cu cat mai putin. Insa mereu exista valoare in spatele fiecarei povesti. Faptul ca nu ai bani sa faci un film valoros, nu inseamna ca nu merita sa incerci.

 

Acum aveti alte prioritati. Ati decis sa adoptati un baietel…

C.T.: Da, m-am gandit mult. Si am facut-o, iata. E ceva ce alegi pentru toata viata.

 

Va afecta Will decizia de a juca in Mad Max?

C.T.: Nuuu, nu cred…

 

Se pare ca exista o adevarata obsesie la Hollywood in privinta batranetii. Sunt toate actritele afectate de ea?

C.T.: Nu cred ca exista o obsesie. E adevarat ca societatea e foarte dura cu femeile care inainteaza in varsta, dar si noi ne facem viata grea. Cred ca e cazul sa nu mai investim atat de multa energie in lucrurile care, inevitabil, se duc. Nu se poate controla asta.

 

Aratati fabulos in Dior. Personajul dvs. din Alba ca Zapada e obsedat sa ramana tanar. In meseria dvs. e greu sa ramai la fel?

C.T.: Nu stiu. Pentru mine e nostim. Pentru mine mai important este aspectul distractiv al faptului ca am avut acces la haine minunate si la coafuri grozave. Eu nu am fost niciodata la baluri de absolvire, deci am ocazia sa compensez acest lucru la filmari.

 

Ati jucat destule „fete rele“. Exista vreun rol de care sa fiti mandra?

C.T.: Nu stiu. Mie imi plac rolurile negative, sunt mai percutante. Si vreau ca oamenii sa le intuiasca profunzimea.

 

Regina din Alba ca Zapada are o imagine… atemporala. Exista oare vreun stereotip?

C.T.: Am vrut sa explorez de unde vine fascinatia pentru femeia puternica si malefica. Eu cred ca exista o fascinatie eterna.

 

A fost simplu sa recitati „oglinda, oglinjoara“?

C.T.: Deloc! E foarte greu sa o faci la intensitatea necesara.

 

Faceti sport des?

C.T.: Da, trebuie. Este parte din meseria mea. Cred ca e o chestiune de responsabilitate, si o iei in serios. Fac sport cinci zile pe saptamana. Apoi mai fac si yoga. Fac un tip de yoga destul de solicitant, Power Yoga se numeste. Ma sucesc, ma contorsionez – toate astea pentru corp. Dar imi place, daca nu imi placea, ma lasam de mult de meserie.

 

Jucati golf?

C.T.: Da, mama ma forteaza. Ei ii place foarte mult.

 

Dar dvs. nu va place?

C.T.: Nu as juca daca nu ar fi vorba de mama. Eu vreau doar sa fiu in preajma ei, dar nu am rabdare pentru acet tip de sport. Mie imi place sa ma catar, sa alerg… Nu joc golf cu nimeni altcineva.

 

Faceti surfing?

C.T.: Incerc, ca toata lumea.

 

Care e cel mai aventuros lucru facut vreodata?

C.T.: Am facut sky-diving. Am sarit in Florida dintr-un avion. Dar eram parte a unei echipe. Mama mea a fost parasutist profesionist. Era singura femeie dintr-o echipa de barbati. Cred ca este cel mai cool lucru. Dar la un moment dat era sa moara si m-a amenintat ca, daca o fac si eu, ma ucide. Evident, glumea.

 

Ce va trecea prin minte cand cadeati din avion?

C.T.: Cam nimic. Tipam. Imi spuneam ca ar fi trebuit sa o ascult pe mama. Dar stie si ea ca nu sunt o fata ascultatoare. Cand imi interzicea ceva, abia asteptam sa-i incalc interdictia.

 

Va simtiti matura, puternica?

C.T.: Da, dar cand se intampla, imi spun imediat ca trebuie sa revin la realitate…

 

De ce? E iluzoriu?

C.T.: Nu prea cred eu in putere. Nu cred ca aduce ceva in plus. Nu in mod necesar. Nu cred ca lucrurile bune vin prin intermediul puterii. Vad multa coruptie, vad oameni care cred ca sunt mai importanti decat sunt… Cred ca oamenii ar avea de castigat de pe urma unui simt mai corect al realitatii.

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!